In acest post o sa scriu decat experientele si parerile personale in legatura cu tratarea balbaielii. Doar fiindca pe mine nu m-au ajutat toate metodele este datorita faptului ca nu le-am stiut eu sau parintii mei la momentul potrivit, dar asta nu ma opreste sa vi le spun si voua , deoarece efectele alterneaza de la persoana la persoana in functie de forma si gravitatea balbaielii.
In primul rand o sa incep cu niste sfaturi pentru parintii care au copii mici si care manifesta balbaiala :
– nu ignorati aceasta problema daca o intalniti la copilul vostru, deoarece balbaiala nu trece de la sine in niciun caz .
– vorbiti cu copilul despre problema lui.
– nu tipati la copil daca nu poate pronunta un cuvant, nu il fortati sa vorbeasca corect daca nu poate , incurajati-l prin jocuri in care copilul se simte destins si daca este suficient de mare puneti-l sa citeasca mai mult decat de obicei .( spun ca este importat sa citeasca mult deoarece daca totusi nu poate trece peste balbaiala , mai tarziu un vocabuar foarte bogat il poate ajuta sa evite cuvintele cu probleme)
– invata-l sa vorbeasca calm , sa isi controleze emotiile , sa respire normal cand vorbeste ( un studiu arata ca persoanele care se balbaie „vorbesc inainte sa gandeasca” adica se grabesc sa vorbeasca si cum vin mai multe idei de-o-data e normal sa se blocheze). Apoi corzile vocale se obisnuiesc asa si foarte greu mai poti controla asta.
-lasati-l sa se descurce singur : la magazin , la scoala , la telefon si mai ales in societate, de mic copil , deoarece daca de la o varsta frageda prinde incredere in el atunci balbaiala nu are ce cauta in viata lui.( aproape toti balbaitii sunt foarte timizi ) De obicei o educatie buna il educa pe copil astfel incat la varsta de 10 ani el sa fie in stare sa se descurce singur in multe situatii.
– stilul educatiei este primordial de important, daca va impuneti punctul de vedere agresiv , copilul va incepe sa va asociezi cu cineva care trebuie sa il infrunte, sa ii ascunda lucruri , astfel ezita sa mai comunice cum trebuie cu voi , aceasta ezitare mai tarziu se va regasi in vorbire.
– fii prieten cu copilul tau , asta il ajuta sa comunice mult mai bine
– evita certurile din familie de fata cu ei , deoarece multi copii raman traumatizati datorita unor asemenea scene, ei percep certurile mult mai intense decat un adult.
– nu il rasfata prea mult ,fa-l sa creada ca pentru fiecare lucru primit el a facut ceva pentru el ( lucruri minore de genul : daca iti strangi singur masa unde ai mancat primesti dulciuri ,sau daca citesti 20 min dintr-o carte te poti juca cu prietenii 2 ore ) nu ii oferiti totul de-a-gata fiindca foarte greu va deveni independent si sigur pe el !
– nu va aratati afectat daca nu vorbeste corect , incercati sa il ajutati cu vorba buna cu glume , fiindca daca il tot criticati el se inchide in el si isi schimba personalitatea intr-o persoana foarte tacuta , timida . El se gandeste :” daca parintele meu ma critica sau rade de mine , strainii cum se vor comporta?” si astfel intra in viata cu o mai multa ezitare .
– totusi daca vorbirea nu isi revine in scurt timp puteti la un medic logoped, sau un psiholog dar daca comportamentul familial nu este adecvat atunci problema va persista !
Mai sunt multe metode aplicabile la copii insa am scris cateva de baza , o sa mai postez multe altele in urmatoarele posturi !
Daca ai un copil care a inceput sa se balbaie da un comment aici si poate reusim sa realizam ceva concret cu ajutorul tuturor care frecventeaza acest blog. Nu uite ca balbaitii sunt cei mai documentati si cei mai experimentati care te pot ajuta in aceasta problema . Numai bine!
Blogul lui Ciprian 
buna ciprian, sunt amalia….te rog daca ma poti ajuta cu niste sfaturi pentru fetita mea. Are un an si 11 luni, si de doar 4 zile a inceput sa se balbaie, stiu asta pentru ca si eu, mama ei, am acesta problema de mica. Dar nu am crezut ca se transmite, mai ales ca eu ma pot controla, balbaiala imi apare (am observat) la schimbare de anotimp, dar cu ajutorul respiratiei, a calmului si odihnei ma controlez foarte bine, incat nici apropiatii nu stiu ca eu sufar de balbaiala. Fetita mea a inceput sa vorbeasca foarte bine si eram fericita, dar uite…ma doare sufletul sa stiu ca si ea se va confrunta cu asta. Inainte sa inceapa cu balbaiala, cu vreo 3 zile in urma, a cazut de pe scaunul de la masa, dar s-a lovit cu fruntea, este defapt singura ei cazatura pana la varsta aceasta…se poate ca acesta cazatura(a ramas doar vanata pe frunte) sa-i fi provocat balbaiala? Inca nu am spus la nimeni, dar am cautat pe internet si blogul tau mi-a atras atentia, este cel mai complex. Te rog poate poti sa ma ajuti cu un sfat. Ai mai scris si ca urmeaza sa scoata niste medicamente noi pentru balbaila, mai stii ceva despre acestea?
Cu multumiri
Buna Amalia,
In legatura cu fetita ta, s-ar putea sa ai dreptate, balbaiala se transmite, sau si mai corect se transmite starea care o declanseaza, adica felul tau de-a fi il are si ea. de acum incolo pentru ea conteaza mult cum se dezvolta ca persoana, cum o educi , cum o faci sa priveasca viata. Balbaiala poate disparea , poate nu stiai dar 80% din copii se balbaie cand sunt mici. Din cei 80% doar 3% raman balbaiti pana la adolescenta (14-19 ani ) si doar 1% ating maturitatea cu aceasta problema. incearca sa o educi cat mai natural , sa nu o protejezi prea mult, las-o sa isi rezolve singura problemele , las-o sa vorbeasca cand vrea, cat vrea fara sa o intrerupi. Invat-o sa nu se grabeasca cand vorbeste fara sa ii induci ideea ca ar avea vreo problema , spune-i asta cand vorbeste normal nu cand se balbaie altfel va simti ca ceva nu este in regula. Nu incerca sa ii arati gravitatea situatiei fiindca vei obtine un efect contrar. Arata-i doar partile pozitive, nu aminti de cele negative. Ai rabdare cu ea chiar daca se balbaie. Copii se pot corecta singuri mult mai usor daca traiesc intr-un mediu adecvat . Uite, de exemplu , nu te-ai intrebat niciodata de ce copii invata mult mai usor o limba straina?! Pai copii nu pleaca niciodata de la premiza ca vor da gres, ei incearca pana reusesc, nu isi pun piedici prin gandirea negativa ca noi, adultii, care suntem bombardatii cu milione de informatii negative si eronate in fiecare zi. Ei pur si simplu se programeaza sa treaca peste orice obstacol, de asta este important sa nu le inducem noi idei, mai ales de la un parinte, daca un copil aude: Nu te mai balbai ca ma faci de ras, scuipa cuvantul afara ca e usor!!! Pai …deja te-ai mai ales cu cativa ani de balbaiala care devine tot mai stresanta pana ajungi la un punct in care nu mai stii de la ce a pornit si care este gravitatea ei.
Ca sa rezumam:
Poti sa ii dai cateva sfaturi in joaca sa respire constant , sa nu se grabeasca si sa nu se concentreze prea mult pe cuvant (Cand va mai creste si va intelege ce ii spui ,nu acum ). Acum deocamdata poti sa vorbesti cu ea cat mai mult , ai sa vezi ca in cateva luni o sa treaca balbaila, s-ar putea sa mai apara pe la 6 ani dar nu e cazul sa te sperii, este normal.
Pana atunci nu prea ai ce sa faci, nu ai cum sa ii explici prea multe, este mult prea mica, este normal sa o cresti normal sa ii acorzi cat mai multa atentie, sa o inveti ce inseamna raspunderea, curajul si cam atat. Restul vine de la sine, si bucura-te ca ai o fata care vorbeste la o varsta asa frageda!
Iar tu, daca te mai suparata balbaila , iti pot trimite o carte care te poate face sa intelegi mai bine balbaiala si de unde provine ea. Cartea contine si o parte dedicata terapiei pentru copii dar nu am mai tradus-o deocamdata, sa speram ca rezolv si asta pe viitor, pana atunci iti pot pune la dispozitie varianta in engleza.
Multa bafta, astept sa mai imi povestesti.
Multumesc,
Ciprian
buna Ciprian, am zambit citind raspunsul tau, este atat de cald, de intelegator, cred ca nici un terapeut nu mi-ar fi putut explica mai bine „de ce?”..de ce fetita mea? Mi-ai dat incredere si putere, mi-ai redat zambetul….o iubesc pe fetita mea nespus si mereu m-am rugat la Dumnezeu sa o fereasca pe ea de „suferintele si umilintele” pe care le-am indurat eu. Am citit multe comentarii din blogul tau si m-am regasit in multe dintre ele, ma bucur ca a trecut acea perioada „urata” din scoala si ca acum mi-am regasit linistea si totodata fericirea alaturi de fetita mea. Ai dreptate…cu multa dragoste, cu libertate in exprimare, cu increderea acordata in ea, fetita mea o sa depaseasca aceste momente. Viata mea este acum a ei, experienta mea in viata o sa-i fie de folos daca o sa mai intampinam acesta problema cu vorbitul. Inca sper…sper sa fie ceva trecator, ma rog sa fie asa. Este micuta si acum si-a dat drumul mai mult la vorbit, sper ..sper din suflet sa fie bine.
M-as bucura mult sa-mi trimiti si mie cartea. Stii? imi place mult felul tau de a gandi, de a vedea viata, cineva iti scria intr-un comentariu ca ai o perceptie extraordinara de a vedea lucrurile din jurul tau, intradevar asa este. Eu iti multumesc pentru ca mi-ai raspuns atat de repede, iti multumesc ca iti pasa de cei din jurul tau,ca incerci fara nici o obligatie sa ne ajuti. Daca se poate, imi poti da adresa ta de e-mail?
Eu stau destul de rau cu timpul liber, seara ce mai apuc sa intru pe net sa mai citesc comentariile de pe blogul tau, incerc sa-mi fac timp sa-mi spun si eu o parte din „emotiile si frica” prin care am trecut.
Acum ma intrebam daca cineva de pe acest blog, care are copii are aceeasi problema ca mine. Nu am vazut nici un comentariu de acest gen, sau poate mi-a scapat mie?
Pe curand!
buna .ma numesc ana.am si eu un baietel de 4ani si are un an de cand se balbaie.am fost la mai multi specialisti am fost si la logoped dar degeaba.ideea e ca lui i-a aparut balbismul in urma unui soc emotional.e adevarat ca e si foarte timid si foarte fricos.in fine eu nu mai am sperante ca o sa-si revina vreodata de tot.daca ma puteti ajuta cu un sfat…pa
buna Ana, vad ca si tu te confrunti cu aceeasi problema, e foarte greu sa ne vedem copilasii chinuindu-se….si fetita mea, are perioade si perioade, nu stiu ce sa spun nici eu. La cat timp de la socul emotional a inceput sa se balbaie? nu ai incercat la un psiholog? sunt psihologi pentru copii mici, intreaba medicul pediatru. La noi din pacate este altfel, si eu am probleme cu vorbirea de cand sunt in scoala, si eu cred ca a mostenit de la mine, dar ma zbat..vb mult cu ea, o corectez..dar nu atunci cand se balbaie..vb raspicat, inventam jocuri de dictie. Il duci la gradinita? cu alti copii de fata se balbaie? sau numai acasa? Dumnezeu sa ne ajute!
Buna Ana, am si eu o fetita de 4 ani care se balbaie de 1 an, o duc la logoped de 6 luni, fara rezultate insa terapia se bazeaza mai mult prin stimularea increderii de sine. Tot pe fond emotional i a debutat si ei. Vreau sa te intreb daca ati facut progrese, daca esti multumita de un logoped anume, daca vreo metoda a dat rezultate la voi pana acum.
Multumesc anticipat,
Emilia
buna Emilia.vreau sa-ti spun ca in primul rind nu trebuie sa-ti pierzi increderea.noi am fost la o multime de psihologi si logopezi dar fara rezultate.intr-un final am luat legatura cu un psihoterapeut din alba si el ne-a ajutat.nu am mai facut logopedie ci psihoterapie comportamentala.ne-a invatat cum trebuie sa ne purtam cu el si a dat rezultate.balbaiala fiind pe fond emotiv noi acasa am incercat sa-i dam incredere in el si sa-l invatam ca orice situatie neplacuta ptr. el are rezolvare.si mai important am invatat eu sa fiu mai relaxata atunci cand se balbaia si il ignoram.deasemenea il tratam cu multa dragoste si intelegere.acum e bine dar nu lasam garda jos in sensul ca suntem in continoare foarte atenti cu el si lucram ptr.desensibilizarea lui .daca vrei poti sa-mi mai scri.va pup si multa bafta.
Buna Ana! Nici nu ti poti imagina cat ma bucur ca mi ai raspuns si ca mi ai dat un avant pur si simplu prin reusita voastra. Pana acum am citit numai mesaje de genu ‘de balbaiala nu se scapa’.
Si noi avem o lista de 3 logopezi si 2 psihologi si ma afund din ce in ce mai mult in depresie si din cauza parerilor diferite: unul vroia sa sa cresc nivelelul cognitiv cu ea pe principiul ca daca va ramane balbaita macar sa aiba sentimental de incredere datorita cunostintelor bogate,(am incercat insa, ii cres frustrarea si am impresia ca fac mai rau), unul imi spune ca mai bine ii crestem increderea prin jocuri simple pe care sa le stie si sa primeasca motivatia de fiecare data.
Si noi (parintii) avem dificultati mari in a gestiona situatia, sotul meu a acceptat cu greu ca fata lui e balbaita si mult timp eu am fost cu ea la logoped fara ca le sa stie, eu sunt extreme de afectata caci nu mi pot da seama cu exactitate ce anume i a provocat si ce anume ii intretine balbaiala, sunt perioade si de cateva saptamani cand vorbeste fluent si e surprinsa si ea de reusita, insa brusc reapare fara sa pot lega de vreun eveniment anume . Fetita mea e o fire introvertita, sensibila, perfectionista, mi ar fi utile cateva sfaturi cu privire cum ai reusit tu sa te relaxezi atunci cand se balbaie.
Am sa incep sa caut si eu un psihoterapeut , cred ca de asta avem si noi nevoie,
Eu am inceput cu ea si un tratament homeopat + terapie florala Bach.
ceau.uite in primul rand vreau sa stii ca si baiatul meu e la fel de sensibil si de perfectionist si era si foarte fricos .cred ca stii ca balbaiala afecteaza de obicei copiii de acest gen.tocmai de aceea nu am mai facut logopedie ci psihoterapie bazandu-ne pe desensibilizarea lui.si Darius avea perioade cand nu se balbaia deloc iar apoi cand intervenea ceva neplacut se balbaia din nou.mi-am dat seama ca cu cat ii spuneam mai mult sa nu se mai grabeasca cu atat se balbaia mai tare asa ca am incercat sa-ignor.si eu am fost intr-o stare depresiva pana cand am reusit sa asimilez lucrul asta si inca mai triesc cu teama ca poate sa ii reapara .in realitate de ceea ce mi-am dat eu seama e ca noi parintii suntem siinguriii care ii putem ajuta.noi ii cunoastem cel mai bine si trebuie sa le aratam ca ii iubim si ii apreciem exact asa cum sunt.stiu ca e greu.noi ne luptam de2 ani si sunt constienta ca chiar daca acum e bine trbuie sa lupta in continuare ca el sa devina mai puternic si mai sigur pe el.a si foarte importanta e reactia noastra atunci cand i se intampla ceva neplacut.daca eu reactionez pozitiv atunci el reactineaza la fel.trebuie sa gasesti persoana potrivita care sa te ajute.sper din suflet sa reusiti ptr. ca inteleg prin ceea ce treceti.astept sa-mi raspunzi.te pup.
Buna Ana, am atatea intebari, ca nici nu stiu cu care sa incep.
Voi in calitate de parinti ati facut acest gen de terapie a.i. sa stiti cum sa procedati in timpul liber petrecut cu Darius? Cum ati colaborat cu educatoarea/ invatatoarea lui Darius?
La cat timp de la inceperea terapiei au aparut rezultatele vizibile? Cat de des faceti terapie? Ce faceti voi acasa pentru el? In ce consta desensibilizarea ? Off im par niste chestii atat de grele.. daca pana acum ceva timp lupta cu virozele mi se parea cea mai dificila chiar si cu tratament la indemana, chestiile acestea psihologice simt ca ma depasesc total.
Cum ati ajuns la psihoterapie comportamentala? Cred ca si Daria mea tot de asta are nevoie, insa imi trebuie o recomandare buna, nu am nervi sa incerc mai multi ….Terapeuta de acum imi spune doar ca a colorat/ numarat bine pe niste planse in timpul terapiei si ca a rasplait o cumva si ca tot asta sa fac si eu acasa cu ea. Daca o intreb cum sa reactionez cand cineva o imita de fata cu mine imi spune sa ignor sau sa ma invat cu astfel de situatii, ei bine nu pot, trebuie sa ma invete cineva cum sa fac asta.
Personalitatea Dariei s a schimbat mult de cand cu balbaiala, daca la 2 ani si jumatate era consoderat un copil extrem de sociabil, precoce, acum e exact opusul, e tare anxioasa, nervoasa, plange din orice, trista, nemultumita are momente cand coloreaza in negru o plansa intreaga, are momente dese de neatentie, cand o intreb ceva si ea nu reactioneaza, are o stima de sine extrem de scazuta, nu are incredere in ea. Nu face achizitii pe limbaj. Am sa ti scriu adresa mea de email simion_emilia@yahoo.com, in cazul in care esti deacord sa mi lasi numarul tau de telefon.
Multumesc, va pup!
poti sa ma suni cand vrei.nu ti-am dat bip ca nu am bani pe telefon.
Buna!Sunt Natalia si am un baietel de 2 ani si o luna.De vreo 2 saptamani a inceput sa se balbaie,mentionez faptul ca la noi in familie nimeni nu se balbaie,dar vine des cineva la noi in casa si se balbaie.Mi-am sunat pediatrul cand l-am auzit,mi-a zis sa nu-mi fac griji,ca va trece,dar in ultimele zile am observat ca evita sa spuna anumite lucruri si e foarte tacut.Pana acum vorbea foarte mult,stie multe poezii,cantecele,etc.dar,acum nu prea mai vrea sa le zica,desi la poezii nu se balbaie.Toata familia imi spune sa nu ma ingrijorez,insa eu sunt speriata.Am citit pe net o gramada de articole,insa nu stiu ce sa fac.As avea nevoie de un sfat!Multumesc frumos!
salut sunt Elena si eu eu un baietel Andrian de tre ani jumatate care se bilbie defapt recent a inceput credeam co sa treaca il sfatuiam sa nu se grabeasca inca nam fost la specialisti dar vad ca multi spun ca nu prea are efect sfatuitima cu ce as putea sa incep