Nu cei puternici rezista, doar cei adaptabili

7 Ian

Salut

Am revenit cu o postare dupa multa vreme. Doar ca astazi schimbam putin regulile. Va las pe voi sa comentati titlul postarii.  Dezvoltati pana in cel mai mic amanunt si faceti corelatia intre citat si balbaiala!

Succes

34 Răspunsuri to “Nu cei puternici rezista, doar cei adaptabili”

  1. rebeca 10 Ianuarie 2012 la 21:48 #

    mi se pare f interesanta afirmatia.imi da de gandit,adica nu e atat de important sa fii puternic,ci sa te adaptezi la prblemele care apar,adica sa fii maleabil in orice situatie.cred ca are legatura cu gandirea pozitiva ,cu increderea in sine.in legatura cu progresele facute cu cartea am ajuns la mecanismul Valsava,dar la mine nu prea functioneaza.sunt mai rau ca inainte,asa ca am sa trec la urmatorul exercitiu.ce sfat imi dai?vreau sa aflu parerea ta,Ciprian.dar eu zic,ca e o lupta pierduta,dar pana la final mai este,si cred ca vom castiga.multumesc tuturar celor care viziteaza acest blog,si…INAINTE !CE E MAI BUN ABIA ACUM URMEAZA!si un an nou fericit tuturor,si tot ce ne e de folos sa se implineasca.

    • cpradmin 10 Ianuarie 2012 la 23:02 #

      Buna Rebeca,

      In ultimul timp mi se tot confirma faptul ca desi facem exercitii de dictie si respiratie, totul depinde de starea de spirit, vointa si incredere de sine. Aici trebuie lucrat extrem de mult, eu in fiecare zi ma lupt cu acest lucru. Trebuie intai sa te convingi pe tine sa poti , abia apoi poti trece mai departe sa arati lumii de ce esti in stare. Secretul este sa nu dai niciun pas inapoi indiferent cate umilinte ai de suportat , orice lucru pe lumea asta se invata prin practica . Vrei sa nu te balbai in situatii de stress? Pai vorbeste cat mai mult in conditii de stress. Doar asa poti scapa,fiindca creierul se adapteaza la mediu. Daca tu doar citesti niste lucruri si nu le pui in practica in situatii cu adevarat dificile mai rau iti faci fiindca zilnic te gandesti numai la balbaiala , si daca ai observat in situatii de stres nu mai aplici nicio regula invatata . Daca primul lucru care iti vine in minte cand trebuie sa comanzi o pizza in fata prietenilor este sa te bagi sub masa fiindca comanda incepe cu „c” atunci stii ca nu esti pe drumul cel bun. Schimba gandirea aceea intr-o situatie in care iti vine automat in minte : Bun, trebuie sa comand o pizza, de data asta o sa fie mai bine, nu o sa ma mai blochez, respir, sunt relaxat si nu ma gandesc din secunda in secunda ca imi vine randul. Chiar daca tot o sa te blochezi pe termen lung gandirea asta iti va modifica perceptia de comunicare cu celelalte persoane si intr-o vi vei ramane surprinsa ca vei vorbi fluenta fara sa iti dai seama. Abia atunci poti contientiza ca poti efectua un mecanism valsalva eficient . imi cer scuze pentru dezacorduri, m-am grabit sa iti raspund la mail fiindca nu mai pot sta la calculator.

      Mult noroc, pastram legatura!

    • botis mihai - costin 11 Ianuarie 2012 la 15:07 #

      buna Rebeca .In primul rand LA MULTI ANI si tot ce iti doresti tu . IN al doilea rand as dori sa aflu cati ani ai , din ce punct de vedere , foarte simplu , deoarece si varsta are un rol foarte important . Cu cat esti mai tanar cu atat asimilezi , imveti , te autodepasesti si iti revi , cum eu am 26 de ani si sincer sper rusinea mea am citit toate postarile , am incercat o data sau de doua ori si sincer nu am incredere in mine si siguranta ca va fi mai bine ( asta imi lipseste mie cu desavarsire ) , intai eu incerc sa lucrez la partea asta dar poate nu ma pricep eu asa de bine sa lucrez la partea cu increderea , in a ma iubi eu pe mine si a fi impacat cu mine . Eu cel putin traiesc in trecut uneori , ma gandesc la anumite chesti din trecut dar nu prea ewusesc sa dau de cap problemelelor si sa ma impac cu anumite pasaje din viata mea . Sa revenim , eu te rog sa incerci sa ai incredere in tine , sa te iubesti pe tine insati , sa fi impacata cu tine , sa te respecti si sa ai si credinta in Dumnezeu si cu siguranta daca le aduci pe toate astea si te tii de ele te asigur ca vor aparea si progresele , dar sa-ti dai silinta si sa nu te dai inapoi orice ar fi . Eu asta inteleg si percep prin adaptabilitate .
      Increderea , credinta , perseverenta si devotamentul . Iti urez noroc si sper sa te ajute ceea ce am spus ; eu sunt un bun sfatuitor si o fac cu inima pentru ca sunt in aceeasi situatie ca si tine si ca multi alti , dar pentru mine sunt cel mai prost sfatuitor ( greseala mea ; pacatul meu ) ; sper sa le rezolv si la mine . Multa bafta si poate apucam sa mai vorbim . pe curand .

  2. danyya 12 Ianuarie 2012 la 17:05 #

    Buna Ciprian,

    Recent am descoperit blog-ul tau,e super! Bine informat, documentat, ce sa mai spun… este grozav pentru noi toti. Felicitari!!!
    Te rog frumos sa-mi trimiti si mie traducerea cartii.Cred ca mi-ar fi de foarte mare ajutor.
    Adresa mea de mail este ianuaria25@yahoo.com
    Multumesc mult!

    • cpradmin 12 Ianuarie 2012 la 21:16 #

      Ti-am trimis cartea pe mail. Spor la citit!

  3. rebeca 13 Ianuarie 2012 la 19:48 #

    buna tuturor, multumesc pt raspuns.ca sa raspund la intrebarea lui Mihai,am 29 de ani.am sa incerc ce m-ati sfatuit.chiar asa e cum ati zis voi,adica imi lipseste increderea in mine,acceptarea ca persoana asa cum sunt,in fine,multe.eu ,in ultima vreme am citit vreo 2carti despre gandirea pozitiva,increderea in propriile forte,tot tacamul.dar am ramas surprinsa de cata dreptate aveti,chiar daca nu ma cunoasteti.o sa incerc sa revin iar la mec Valsava.sper sa am mai mult succes de data asta,desi mi-e tare greu pt ca am 2 copii si cum va puteti imagina o gramada de treaba de facut.multumesc pt empatia de care dati dovada.va doresc numai bine.pa pa

  4. rebeca 14 Ianuarie 2012 la 09:50 #

    buna din nou,vreau sa comentez ceea ce m-ai sfatuit,Mihai,si anume sa ma incred in Dumnezeu.eu,am o foarte mare incredere in El.de multe ori,e singura care imi da putete sa merg inainte,singura care imi ramane.poate,cel care ar trebui sa-ti fie aproape,sa te inteleaga,sa te ajute,nu o face sau poate cauti ajutor la prieteni,dar toti iti intorc spatele,iti tradeaza increderea…El e intotdeauna acolo,langa tine.cand ti-e sufletul zdrobit,cand crezi ca nu te mai poti ridica…El e langa tine.El imi alina durerea,imi da pace,ma ajuta cand simt ca nu mai pot,El imi da forta sa merg inainte.El ma intelege,si chiar asa e pt ca El a trecut inaintea noastra prin tot ce trecem noi acum sau vom trece vreodata.chiar daca am pierde tot,daca-l avem pe El,suntem cei mai bogati oameni.

  5. mihai 16 Ianuarie 2012 la 19:46 #

    Salut,
    Am intrat zilele astea pe blogul tau si te-as ruga, daca poti, sa-mi trimiti si mie traducerea cartii. Adresa mea este tynutzm@yahoo.com
    Multumesc!

  6. rebeca 17 Ianuarie 2012 la 10:58 #

    tot eu sunt,Rebeca Cred ca eu am mai mult timp liber,si pot vizita blogul mai des.Ieriam avut prima victorie,cu privire la mec Valsava,in conditii de stres,si a functionat.bineinteles am lucrat si la schimbarea atitudinii si gandirii ,si chiar da rezultate.atat am vrut sa scriu.sper ca cineva citeste ce scriu,ca de cateva zile ,nu vad nici un semn,nimic.va multumesc .pa pa.

    • cpradmin 17 Ianuarie 2012 la 19:20 #

      eu citesc mereu commenturile sa stii, bravo pentru reusita, tine-o tot asa!

  7. rebeca 17 Ianuarie 2012 la 23:02 #

    am crezut ca daca nu scrie nimeni nimic,nici nu citeste.scuze pt nerabdare

  8. Ada 18 Ianuarie 2012 la 19:46 #

    Eu sustin ca tot cel mai bun este logopedul. Secretul este ca terapia sa dureze peste 6 luni….dupa aceea se observa adevaratele schimbari. Eu am incercat toate metodele care mi-au fost la indemana si niciuna nu a dat rezultate. La logoped am facut exercitii de respiratie, am invatat sa vorbesc rar si sa-mi reglez respiratia si asta m-a ajutat sa am o fluenta incredibila in vorbire. Pt cine nu dispune de un logoped, va propun ceva: gasiti-va un prieten, o ruda care e dispus/a sa va ajute si faceti cu el exercitii: vorbiti ft rar in conversatiile cu respectivul, cititi ft rar a.i. sa nu va balbaiti( ft important: nu va grabiti…take your time!!!), recitati poezii cu voce tare…sunt multe lucruri pe care le puteti face…trebuie numai sa aveti vointa!
    Numai bine si….poate ne vom auzi candva!!!

  9. rebeca 19 Ianuarie 2012 la 11:50 #

    buna tuturor,azi vreau sa va impartasesc cateva idei din ultima carte pe care am citit-o :FORTA GANDIRII POZITIVE de Norman Vincent Peale.mie mi-e de un real folos si sper ca va ajuta si pe altcineva. Nu prea stiu sa aranjez in pagina,asa ca le scriu una dupa alta :ATITUNILE SUNT MAI IMPORTANTE DECAT FAPTELE.FITI CURAJOS SI VA VOR VENI IN AJUTOR FORTE EXTRAORDINARE.CEI CARE CRED ,VOR INVINGE.FACETI LUCRUL DE CARE VA TEMETI CEL MAI MULT SI FRICA VA DISPAREA.IMAGINATI-VA INTOTDEAUNA CA INVINGATOR,INDIFERENT CAT DE RAU AR MERGE LUCRURILE LA UN MOMENT DAT.GANDURILE NEGATIVE ANIHILATI-LE CU AJUTORUL CELOR POZITIVE.GANDITI:GREUTATILE NU SUNT IMPORTANTE.NIMENI NU POATE FII MAI EFICIENT DECAT DUMNEAVOASTRA.SA PRACTICAM AUTOCUNOASTEREA:DE UNDE NE VIN SENTIMENTELE DE INFERIORITTATE?PUTEREA IZVORESTE DIN PACEA SUFLETULUI SI A MINTII.LINISTE SUFLETEASCA:SCHIMBAREA MODULUI DE A GANDI,ELIBERAREA CREIERULUI DE IMPURITATI,SA INDEPARTAM DIN MINTEA NOASTRA TEMERILE,URA ,NESIGURANTA,REGRETELE SI SENTIMENTELE DE CULPABILITATE,APOI SA NE UMPLEM MINTEA CU GANDURI CREATIVE SANATOASE.DE CATEVA ORI PE ZI SA NE REAMINTIM IMAGINI CALME(VAI,APUS DE SOARE,CLIPOCITUL APEI ETC),REPETATI CU VOCE VOCE TARE CUVINTE CARE VA PICURA PACE IN SUFLET(EX.LINISTE,SENINATATE)SI MINTEA SE VA CALMA.INCEPETI FIECARE ZI CU O ATITUDINE CALMA,MULTUMITOARE SI FERICITA,IAR ZILELEDUMNEAVOASTRA VOR DEVENI PLACUTE SI PLINE DE SUCCES.Cam atat deocamdata,ca nu mai am timp sa scriu.dar voi reveni.

  10. rebeca 20 Ianuarie 2012 la 14:38 #

    Buna din nou,am revenit cu continuarea
    Sa ne supraveghem felul de a vorbi,eliminand toate ideile negative.
    Felul in care CREDEM ca ne simtim are un efect clar asupra felului in care ne simtim cu adevarat.
    NU MUNCA GREA NE CONSUMA ENERGIA,CI AGITATIA EMOTINALA.Trebuie sa fim excelent organizati d.p.d.v.emotional si psihologic.
    Cel care e absolut convins ca va avea succes,il va obtine cu siguranta.
    CUM SA VA CLADITI PROPRIA FERICIRE
    Cine hotaraste daca veti fii sau nu fericit?Dumneavoastra insiva.Unii oameni isi produc propria nefericire prin atitudinile pe care le adopta,suprasaturarea constiintei cu resentimente ,rea-vointa SI URA,ingredientele fiind frica si grija.
    ”SUNT OBIJNUIT CU FERICIREA”.-cultivati fericirea in suflet (adica obijnuiti-va cu fericirea)si va veti putea bucura de viata in fiecare zi.
    ANTICIPATI VICTORIA SI O VETI OBTINE.TOTUL E CU PUTINTA CELUI CE CREDE.CREDINTA NOASTRA IN VICTORIE,LA INCEPUTUL UNEI ACTIVITATI DIFICILE ESTE UNICUL LUCRU CARE NE GARANTEAZA SUCCESUL.
    Cand anticipam victoria,eliberam o forta mentala magnetica in stare sa ne aduca tot ce e mai bun pe baza legii atractiei.

  11. rebeca 20 Ianuarie 2012 la 14:43 #

    Mai sunt si alte idei,dar le-am redat doar pe cele care mi s-au parut imp.sper sa aiba cineva rabdare sa citeasca ce am postat,si m-as bucura daca v-ati face timp sa-mi spuneti parerea voastra,daca sunteti de acord,daca va ajuta etc.multumesc anticipat

    • Bogdan 29 Ianuarie 2012 la 01:44 #

      Salut ,

      Am citit de data asta tot ce s-a scris mai sus si
      mi-am amintit de perioada in care , mergand pe strada si intrebandu-ma cineva cat e ceasul sa zicem , eram aproape incapabil sa raspund – ce faceam ?
      Ma prefaceam ca sunt ragusit si aratam respectivei persoane ceasul asezat la mana mea ca sa vada ea singura cat e ora .(!).
      Eram exasperat .
      Ma gandeam zi si noapte CARE E CAUZA .
      Stiam foarte bine ca nu ma nascusem asa – nimeni nu se naste balbait – si incercam sa aflu ce anume , ce factor psihic a tabarat asupra mea si ma dinamiteaza in halul ala .
      DIN CE MA LUPTAM MAI MULT SA VORBESC BINE , DIN AIA MA BALBAIAM MAI TARE .
      ( Pentru cei care ar putea sa fie curiosi , am incercat sa reproduc mecanismul aparitiei balbaielii , asa cum
      l-am descifrat eu , la capitolul ” martie 2011 ” .)
      Din ce ma chinuiam si ma consumam in toate modurile sa vorbesc cat mai ” cursiv ” , din aia vorbeam tot mai greu .
      Multi deja ma considerau inapoiat mintal , iar increderea mea in mine era zero .
      Dincolo de toate astea , parintii mei ( si mai ales tatal meu ) imi intorceau in mod regulat spatele iar eu , ajuns vrand nevrand pe o pozitie oarecum antagonista cu ei , fara sa-mi fi dorit asta vredata , m-am trezit ca-ncep sa-i analizez .
      Pac brusc si dintr-o data mi-am dat seama ca de fiecare data , prezenta tatalui meu in acelasi loc cu mine preceda , invariabil , aparitia simptomelor unor adevarate ” crize de balbaiala ” pe care le traversam si care ma faceau sa par deplorabil atat eu mie , cat si altora .
      … Dar nu vreau sa vorbesc acum despre suferinta asta , intrucat toti cei care s-au confruntat cu asa ceva stiu la ce ma refer si n-as face decat sa pierd vremea .
      Ce vreau sa spun e altceva .
      Vreau sa spun ca in momentul IN CARE AM AVUT CURAJUL sa-mi vad parintii ca pe niste oameni normali , fara mantia purpurie cu care ii innobilam de fiecare data , am inteles ce FRICA imi produceau mie acesti oameni .
      O frica continua , care se traducea printr-o inhibitie care ma paraliza fizic si care ma transforma intr-un
      balbait .
      Si am inteles dintr-o data ca nu sunt de fapt nici
      ” balbait ” , nici inapoiat mintal , si ca nici probleme de pronuntie/dictie nu am ( cum mai considera unii despre ei ) .
      Deveneam balbait IN MOMENTUL IN CARE INCEPEAM SA MA TEM CA O SA MA BALBAI .
      De ce ma temeam ca o sa ma balbai ?
      Pai pentru ca peste tot pe unde ma duceam caram cu mine , mental , imaginea tatalui meu , persoana care statea de fapt la originea starii mele sufletesti de angoasa ; inainte sa-ncep sa spun ceva , indiferent ce-ar fi fost , inconstientul imi trimitea imaginea lui inaintea ochilor , iar rezultatul era inhibitia extremme si imediat urma balbaiala .

      Am scapat de balbaiala destul de repede cand m-am mutat de acolo , din casa parinteasca adica , si cand am inteles ca nu mai am de ce sa ma tem de tatal meu , nemaiputand sa-mi faca vreun rau .
      Acum , daca imaginea lui imi revine cand incep sa vorbesc , nu ma mai inhib deloc si vorbesc firesc si normal .

      In adolenta am fost dus si la logoped ( cea mai penibila si absurda treaba ), si la psihiatru ( mama mea se gandea ca sunt deraiat mintal ) , si la psiholog .
      Singurul care ar fi putut sa ma ajute ar fi fost psihologul, insa nici el nu a reusit – nu a reusit sa ma faca sa vorbesc liber si obiectiv despre tatal meu .
      Eram prea sufocat de tirania lui si absolut incapabil sa accept sau sa vorbesc in vreun fel despre el .

      Cred ca remediul balbaielii , am mai zis-o , este de ordin SUFLETESC ; nu are nimic de-a face cu probleme de natura ” mintala ” sau cu ceva asociat , in nici un caz .
      Aici e o mare capcana , atentie .
      Se cauta rezolvarea ” balbaielii ” in niste locuri unde nu exista nici o deficienta , unde totul e ” cum trebuie ” si din cauza asta nu se va obtine NIMIC .
      E ca-n bancul ala , in care cineva cauta o moneda in cu totul alt loc decat cel in care o pierduse si , intrebat de ce face asta , a raspuns ca acolo e mai multa lumina si deci sansele de a o gasi sunt mai mari .
      Nu mai pierdeti timpul cautand rezolvarea in medicamente , n-o sa ajungeti nicaieri asa .

      Incercati sa analizati obiectiv relatiile cu cei din jur , cu cei foarte apropiati dvs., si sa depistati persoana din familie de care v-a fost frica in copilarie in mod constant – e foarte greu , se creeaza premisele unor mari dezamagiri dar , dincolo de ele , puteti gasi libertatea mult dorita .
      E o treaba pe care o puteti realiza numai singuri , prin introspectie si mult , mult curaj .
      E problema de suflet .

      Va salut pe toti .

  12. Bogdan 30 Ianuarie 2012 la 16:39 #

    Salut Ciprian ,

    Tot eu sunt ,
    mi se pare foarte bun blog-ul tau – unul dintre putinele bloguri unde oamenii chiar nu pierd vremea – si as incerca o sugestie pentru toti cei care se confrunta cu problema balbaielii si sunt interesati de acest subiect .
    Propun ca fiecare sa incerce sa-si expuna aici , pe blog , succesele pe care le-a obtinut in lupta cu Monstrul Balbaiala – si prin ce metoda anume – , ca in felul asta si ceilalti prieteni de aici sa poata beneficia de experienta acumulata .

    Mutumesc –

    Va salut pe toti
    ( un fost balbait )

    Si tot in aceasta ordine de idei , as propune chiar o intalnire directa la o cafenea undeva , unde sa putem sta de vorba „live” .

    Va salut pe toti

  13. rebeca 30 Ianuarie 2012 la 18:36 #

    Buna,
    Mi se pare extraordinar ce ai scris aici,Bogdan.Mi se pare prea usor sa fie adevarat,dar simt ca ai dreptate.vreau sa incerc tot ce mi se pare folositor,credibil,poate voi reusi.
    Multumesc pt ce ai scris,imi da o incredere f mare im mine insumi.
    De unde esti?Ce varsta ai?(pt intalnirea la cafenea).
    Cateva succese din lupta cu Monstrul Balbaiala:
    -cu ajutorul a ceea ce am citit in carte
    -cand am o foarte mare incredere in mine insumi,atunci mi se transforma si subconstientul si nu mai apare ,,o sa te balbai,o sa te balbai,nu poti …..,”si asa la nesfarsit,ca o poezie
    -cand ma las invadata de sentimente pozitive,adica fara:ura,reprosuri,frica
    Adica at u.nci cand anticipam victoria o vom obtine.
    Inca o data chiar e extraordinar ce ai scris.Multumim.

  14. Bogdan 1 Februarie 2012 la 13:03 #

    Rebecca ,

    Locuiesc in Bucuresti si am 34 de ani .

    Hai sa-ti mai zic ceva .
    De fiecare data , o persoana care urmeaza sa se balbaie in secunda urmatoare , manifesta niste ” simptome ” destul de usor de observat – asta atat de catre persoanele din jur cat si de catre respectiva persoana , daca ar fi un pic atenta .
    Una dintre ele ar fi inclestarea usoara a mainilor – se poate verifica cu usurinta , e suficient numai sa fii un pic atent .
    In momentul respectiv , cand constati asta , ce vezi de fapt ?
    Pai vezi deja una dintre manifestarile active ale fricii de care vorbeam mai inainte ( urmatoarea ar fi balbaiala , daca deschidem gura in momentul doi ca sa iasa porumbelul ) .
    Bun .
    Sa vedem acum , ce fel de frica e asta , ce-o declanseaza si de unde provine ea .
    Am sa-ncerc s-o iau „invers „, de la efect la cauza .
    Ce presupune limbajul , atat verbal cat si non verbal ?
    Pai presupune comunicare , intre cel putin DOI oameni .
    Asta ce inseamna ? Pai inseamna o anumita APROPIERE intre cel putin doi oameni .
    Apropierea ce poate insemna ?
    Pai poate insemna , printre altele , PERICOL .
    De unde stii ca ala n-o sa te atace , asa din senin ?
    Asa cum nu te placi tu pe tine s-ar putea sa nu te placa nici el . Si daca te ia la bataie asa , brusc , cand tu n-ai nici o vina ?
    Hm , pai da , s-ar putea .
    … Pac , si acum se produce reculul .
    Iti vine sa te-ntorci si s-o iei la fuga .
    Dar nu poti sa faci asta pentru ca nu traim in jungla , si inconstient te decizi sa-l infrunti pe posibilul agresor .
    Te pregatesti de lupta – incordarea fizica – , incepi sa vorbesti si pac , iata-i aparand , iata-i , porumbeii pacii care-si iau zborul din gura ta unul dupa altul .
    Si ai vrea foooarte mult sa-i iei sa-i bagi inapoi , dar nu mai ai cum .
    Agresorul deja i-a vazut , si te-a catalogat undeva la „ciudati ” .
    Game over .

    Stii cum se cheama frica de oameni ? Ei da , ai ghicit .
    Homofobie .
    ” Balbaitii ” sunt de fapt homofobi si cu asta basta , in timp ce nu pot sa recunoasca acest lucru .

    Ia sa vedem Rebecca , cati prieteni ai ?
    Prieteni , atentie .
    …?
    Dar eu cati am ? Nici unul . None .
    Acum , de-abia acum pot sa recunosc una ca asta .
    Aa , am agenda telefonica plina , si chiar o folosesc , dar de fiecare data sunt cu un ochi bine ” deschis ” cand sunt cu ” prietenii ” .
    Un ochi rade , celalat supravegeaza .
    Balbaitilor le e frica de oameni , indiferent cine ar fi acei oameni .
    Ia sa fii atenta la treaba asta , daca o sa ai ocazia .

    Tot timpul sunt incordati , in defensiva , pregatiti pentru „orice situatie ” , chiar daca e vorba de un prieten de acum 20 de ani cu care beau o bere sau de iubitul/iubita cu care tocmai s-au f …
    Ei nu au prieteni pentru ca stau tot timpul ” in picioare ” cand sunt in compania cuiva , stresati si cu degetul pe tragaci , iar stresul asta se transmite si celor de langa ei , care data viitoare ii vor evita cat de mult vor putea intr-un mod discret si politicos .

    … Mda , sufletul lor de copil a fost candva calcat cu bocancii de cineva apropiat , si au suferit foarte tare din cauza asta , si nu vor sa se mai repete asa ceva .

    Dar ei ar trebui sa-nteleaga o data pentru totdeauna ca de-atunci , de cand s-a-ntamplat ce s-o fi-ntamplat si pana acum , au mai trecut niste ani , de obicei destul de multi , si ca trecutul nu se mai poate intoarce sa-i apuce din nou cu dintii .
    Nu , pentru ca nu are cum .

    Observ ca si aici , pe blog , oamenii care isi impartasesc problemele o fac la modul inchis , cu garda ” sus ” , evitand sa se apropie ” prea tare ” unii de ceilalti – si asta in ciuda faptului ca sunt deja bine ascunsi in spatele calculatoarelor si chiar , chiar ca nu li se poate intampla nimic .
    E exact comportamentul pe care il descriu mai sus .

    Pa Rebecca ,
    Va salut pe toti ,

    Si pentru conformitate , iata adresa mea de mail
    bogdanlsc@yahoo.com

  15. rebeca 2 Februarie 2012 la 10:24 #

    Buna,
    Inca o data multumesc pt ce scrii,Bogdan-o perspectiva diferita asupra „problemei”.Banuiesc ca te-ai inspirat de undeva,sau ai scris din propria experienta?
    Se vede ca esti un om foarte educat-citesti mult,pt ca te exprimi bine,frumos.
    La chestia cu prietenii as vrea sa dezbat putin:ma tot uitam la filme,mai ales la”Neveste disperate”,sau alte filme in care unele femei au prietene sau o prietena la care ii poate zice orice,care sa te asculte..cateodata ai nevoie de cineva care doar sa te asculte…nu sfaturi,nimic…doar sa stii ca cineva e intotdeauna acolo;si tanjeam sa am si eu pe cineva asa.Credeam ca eu sunt de vina,poate sunt prea perfectionista,poate astept prea multe de la un prieten..nu stiu.Dar dupa ce am citit mai sus,toate se leaga.E necesar sa-mi schimb atitudinea atat fata de mine cat si fata de cei din jur.
    Acum vad lucrurile dintr-o alta perspectiva si viata mea se schimba,relatia cu cei apropiati la fel si asta pt ca gandirea mea e alta.
    Ciprian,asteptam un raspuns si din partea ta,pt ca la urma urmei,blogul e al tau:):):)

    • cpradmin 3 Februarie 2012 la 20:17 #

      Salutare,

      Eu citesc cu mare interes fiecare postare a voastra, chiar daca nu dau mereu reply. Imi place ca Bogdan reuseste sa ne faca sa intelegem ce inseamna balbaiala cu adevarat . Ca este o problema de profunzime . ca balbaiala este doar un efect secundar al unei probleme mult mai mari pe care trebuie sa ne-o descoperim fiecare dintre noi. Nu exista o reteta unica. De aceea toate cartile au succes , dar niciuna nu trateaza toti balbaitii ci doar o parte dintre ei . Per ansamblu fiecare multumeste pe cineva. Dar pe tine cine te ajuta? Raspunsul cred ca il stii, sau daca nu, trebuia sa il gasesti, sa vina de la tine .Nu este de ajuns sa stii ca balbaiala nu are un motiv intemeiat sa apara, trebuia sa gasesti acel motiv si sa il elimini. Daca la o persoana motivul este ca a fost a fost agresat fizic sau psihic de catre parinti la o alta persoana poate fi cu totul altceva. Ideea este ca daca incerci sa gasesti raspunsul la altcineva, s-ar putea sa nu il gasesti niciodata. Daca ignori balbaiala fara sa ii stii cauzele nu te va ajuta la nimic, trebuia sa treci printr-un proces de autocunoastere intens ca sa descoperi cauza. odata eliminata cauza, nu mai trebuie sa faci niciun exercitiu de dictie fiindca totul se vindeca de la sine . Nu te-ai gandit niciodata de ce nu exista psihologi balbaiti? (poate imi dai raspunsul cand ai timp ), asta spune multe despre cauzele balbaielii si metodele de tratare. Si cum sta treaba cu exercitiile pentru eliminarea balbaielii? Pai sunt la fel ca un copil care invata sa zica ”mama”, o zice mereu dar nu ii cunoste adevarata semnificatie. Cu alte cuvinte, ele trateaza doar efectele secundare ale balbaielii nu si cauza. Poti trai si asa , doar ca de fiecare data cand vei deschide gura te vei gandi cum sa faci , ce metoda sa aplici ca sa nu te balbai. Genul asta de conversatie , pe blog, ne apropie tot mai mult catre raspunsul pe care il cautam fiecare dintre noi , este ca o dezbatere brainstorming al carui rezultat este mereu pozitiv,dar bineinteles pentru cine vrea sa asculte si sa invete!

  16. Bogdan 2 Februarie 2012 la 12:49 #

    Ha ha ,

    Rebecca , Ciprian –

    Vedeti voi , balbaitii au o problema de socializare .
    Ei isi doresc foarte mult sa aiba prieteni , nu le place singuratatea , dar din ratiuni de ” securitate ” prefera sa ramana singuri , iar dupa asta zic ca nu-i place nimeni pentru ca sunt balbaiti .
    Gresit .
    Balbaiala e varful icebergului , e o manifestare de suprafata a problemei noastre si atat , e daca vreti numai ceea ce CREDEM NOI ca se vede in jurul nostru ;
    In realitate , oamenii se feresc de ceea ce intuiesc ei si simt ca
    s-ar putea afla ” dedesubtul balbaielii ” – un ceva ” neclar si dubios ” care se manifesta tot timpul prin limbajul nostru nonverbal fara sa ne dam seama de asta – expresii suspicioase ale fetei , priviri cand patrunzatoare cand alunecoase , ca si cum ne-am feri de ceva sa zicem , o agitatie generala combinata cu o atitudine nefiresc de rigida , etc etc .
    Oamenii sesizeaza astfel de lucruri , poate ca n-au mai vazut asa ceva si nu stiu cum sa reactioneze .
    S-ar putea gandi ca nu ne place de ei , de exemplu , sau ca ne plictisesc cu prezenta lor , sau orice altceva .
    Am putea sa ne ascundem complet balbaiala cand vorbim cu ei , oui , se poate , dar limbajul ” gesturilor ” ne va trada o agitatie interioara si o stare de alerta nefireasca , permanenta , care-i va indeparta destul de repede de noi CHIAR DACA NE PLAC .
    S-ar putea sa ne considere chiar tzacaniti pur si simplu , chiar
    se poate intampla , si asta FARA SA NE BALBAIM de fata cu ei .

    Uite , aveam in copilarie un vecin , care era albinos – avea fata roz si parul complet alb .
    Asta era ok , noi ceilalti n-aveam nici cel mai mic stress legat de asta , dar totusi ne speria ceva la el .
    Ei bine , cand era agitat , incepeau sa-i fuga ochii-n cap , de la stanga la dreapta ; o miscare rapida , de amplitudine redusa , iar
    cand il vedeam asa deveneam nelinistiti .
    Atat si nimic mai mult , altceva nu se-ntampla – nu se balbaia , nu vomita , nu devenea agresiv sau altceva , si totusi nu ne simteam in largul nostru cand facea asta .
    … Si nu stiu daca cineva s-a dus vreodata la el la usa sa-l cheme
    ” afara ” .
    Ce vreau sa spun cu asta e ca si noi , ” balbaitii ” , putem avea niste manifestari care nu exprima balbaiala si care totusi ii pot pune pe oamenii de langa noi intr-o stare de stress .
    Astea sunt nici mai mult nici mai putin decat manifestari ale anxietatii noastre , premergatoare balbaielii .

    Si in momentul in care te duci sa tratezi balbaiala direct ” in ea ” sa zicem , ca si cum asta ar fi singura problema ( si cauza si efect ), e ca si cum te-ai duce si ai incerca sa indepartezi varful unui iceberg in ideea ca asa indepartezi si icebergul si , implicit , pericolul de coliziune .
    Nu se va-ntampla asta , pentru ca 98% din el va ramane in continuare acolo, sub apa , cu un risc de coliziune crescut .

    … Astea sunt lucruri pe care eu le-am inteles ( cred eu ) intr-un rastimp de ani de zile , si s-ar putea ca acum sa nu va zica mare lucru .
    E nevoie de un anumit timp pentru a putea fi integrate , pentru ca inconstientul sa le accepte .
    Aici ar ajuta destul de mult daca ati incerca sa va puneti intrebari , in urma carora sa puteti face asociatii directe cu experienta voastra de pana acum .

    Va salut pe toti –

    Radio Gaga

  17. Bogdan 4 Februarie 2012 la 15:01 #

    Ciprian ,

    Ai subliniat foarte bine exact ce am vrut eu sa spun , multumesc .
    Prietenii de aici ar trebui sa accepte mai intai si mai intai ca balbaiala propriu-zisa e o manifestare de suprafata , terminala daca vrei , a unor inhibitii cu origine NECUNOSCUTA , si sa treaca la nivelul care se afla imediat sub ea si sa inteleaga ce a generat-o .
    Si tot asa , tot mai adanc si mai adanc , pana se ajunge la cauza care sta la originea evolutiei balbaielii .
    E ca-n filmele alea SF daca vreti , unde se face o calatorie in timp in urma cu cateva zeci de ani sau mai mult , cu scopul de a elimina cauza care a dus treptat – in urma evolutiei istorice pe care a indus-o cauza respectiva – la aparitia unui razboi nuclear […]
    ( De exemplu filmul ” Terminator ” , daca v-a placut – mie da .)

    In cazul nostru ne intoarcem pe la 7-8 ani de exemplu , gasim cauza , o integram emotional , in felul asta ea isi pierde orice putere , devine inexistenta si nu mai poate genera tot lantul cauzal care a dus la aparitia balbaielii noastre – cu alte cuvinte lantul asta cauzal se va dezasambla singur .

    Va salut pe toti

  18. Bogdan 7 Februarie 2012 la 11:00 #

    Va salut din nou ,

    Iata, m-am intors dupa doua sau trei zile , curios sa vad ce s-a mai scris aici – si mda , nu s-a mai scris nimic .
    E un lucru destul de ciudat pentru mine sa vad asta , dat fiind ca ma asteptam sa vad ceva mai multe opinii interesate care sa convearga impreuna in lupta asta cu ” balbaiala ” .
    Mi se pare ca ce a facut Ciprian prin crearea acestui blog e de-a dreptul providential – felicitari inca o data Ciprian ! – si ca cei care au problema asta vor fi ceva mai cooperanti intre ei , incercand sa se ajute reciproc .

    S-ar putea sa considerati unii dintre voi ca balbaiala e un fel de „dat ” de care nu mai scapi niciodata , si ca e inutil si de prisos sa-ti mai bati capul cu rezlvarea ei , asa ceva fiind imposibil .
    Va spun ca nu e asa , si ca poate fi inlaturata complet .
    Si va mai spun ca e mult mai greu sa duci o viata de balbait decat sa te scoli , sa lupti si sa invingi .

    Ma gandeam mai demult , cand eram singur si incercam sa descifrez mecanismele secrete ale balbaielii , daca situatia in care ma aflam imi va folosi vreodata la ceva , daca exista si vreun revers pozitiv pe fondul ala de suferinta .
    Si acum pot sa zic ca da , a existat ceva pozitiv in toata treaba si exista si pentru voi , iar acest ceva este saltul intelectual MARE pe care l-ati face explorandu-va inconstientul
    – obligatoriu sa faci asta pentru a invinge balbaiala – si in felul asta descoperindu-i tainele .

    Si mai exista ceva pozitiv si uimitor in acelasi timp , si anume ca solutia problemei se afla in MINTEA VOASTRA si nu la indemana altor persoane sau a io mai stiu caror medicamente ” noi ” .

    Nu va lasati invinsi de balbaiala asta , nu mai permiteti ca niste neica nimeni cu intelect de giboni sa rada de voi plini de fericire si de optimism in timp ce va contempla suferinta .
    Va rog eu .
    Haideti sa facem ceva .

  19. rebeca 7 Februarie 2012 la 21:36 #

    Buna,
    Nu am ami scris zilele astea pt ca sunt „ocupata”cu autocunoasterea;incerc sa fac o calatorie in trecut,adica acum vreo 15 ani,cand a aparut la mine defectul de vorbire.E cam greu,dar ma straduiesc cat pot de tare,pt ca vreau sa ”inving”;si am facut ceva progrese si bineinteles am alta fluenta in vorbire,mult mai buna.Cand urmeaza sa spun ceva incerc sa fiu relaxata,sa ma linistesc,ca nu sunt motive de teama,sa privesc cu incredere,si imi e mult mai usor,chiar fac progrese.Bineinteles ma ajuta si exercitiile din carte,chiar daca tot la inceput am ramas.Sper ca zilele astea sa-mi fac timp sa continui cu cititul ei.
    Vreau sa mentionez ca la mine defectul de vb.nu e grav,pronuntat.Am probleme mai ales la pronuntarea cuvintelor care incep cu P,T,S.Dar nu intotdeauna,ci mai ales atunci cand sunt stresata sau obosita.Dar defect ESTE,totusi,si imi da de multe ori mari batai de cap,de multe ori plang si ma intreb de ce eu?sau multe alte intrebari;am suportat multe umilinte,si inca mai suport,dar…stiu ca toate lucrurile au un scop.Adica si balbaiala asta la urma urmei cred ca e ceva bun,lucreaza la modelarea caracterului meu,la imbunatatirea relatiilor cu cei din jur;incercarea de a iesi din situatia asta lucreaza rabdare,multa rabdare,empatie cu semenii,mai ales cei mai defavorizati;si nu in ultimul rand lucreaza la imbunatatirea relatiei cu Dumnezeu,a increderii in El.
    Atat am vrut sa scriu,si va asigur ca nu am abandonat ce am inceput,pt ca am incredere ca vom reusi.
    Numai bine,pa pa.

  20. Bogdan 8 Februarie 2012 la 09:39 #

    Rebeca ,

    Daca dificultatile tale in exprimare sunt „moderate ” , inseamna ca inhibitia ta si teama care iti creeaza aceasta inhibitie sunt deasemenea moderate .
    Dar totusi nu e normal – cum spunea undeva si Ciprian – ca de fiecare data , inainte de a spune ceva , sa trebuiasca sa te
    ” controlezi ” si sa aplici tot felul de trucuri pentru a te exprima .
    Normal e sa vorbesti „natural si de la sine ” , nepunandu-ti problema de cum ” o sa iasa ” ; atata timp cat faci manevre de evitare , inseamna ca obstacolul ala pe care tot il eviti ( cu mai mult succes sau nu ) se afla in continuare in drumul tau .
    Ideea e ca acest obstacol sa DISPARA din calea ta , in asa fel incat sa conduci – pardon, sa vorbesti – cu placere , gandindu-te numai la ce ai de spus si atat .
    ATUNCI S-A VINDECAT BALBAIALA .
    Daca-mi permiti inca o paralela , balbaitii , in raport cu obstacolul de care vrbesc mai sus adopta o abordare gresita : ei in loc sa-ncerce sa-l dea la o parte din drumul lor odata pentru totdeauna , ei se pregatesc sa-l evite de fiecare data , asta unu , iar doi , se mai pregatesc eventual pentru IMPACTUL cu respectivul obstacol, asta daca nu le-a iesit cu evitarea .

    Uite , in liceu aveam o colega – era la o alta clasa , sa zicem ca o chema A – care nu putea sa pronunte cursiv cuvintele unde prima litera era „p” .
    Vreau sa zic ca nu putea sa zici NICI un cuvant unde prima litera era p , ha ha ha !

    Cand mai chiuleam impreuna si ne duceam la o taverna care era langa liceu , stateam de vorba si fiecare incerca sa descopere cate ceva nou la celalalt , cam asa cum facem noi acum aici, daca vrei .
    … Diferenta era ca noi vorbeam efectiv – ai vazut vreodata doi balbaiti care stau de vorba ?
    Eram pe sub masa de ras amandoi , aproape de fiecare data .

    La inceput , A era foarte convinsa ca nu poate sa-l zica pe „p” .
    Dar daca zicea „parpalac ” de exemplu , incepea cu p…p…p…de vreo cinci ori , iar „p-ul” din mijlocul cuvantului se auzea perfect .
    Adica ” p…p…p…p…p…arPalac „.
    Cand si-a dat seama de asta , a-nteles ca de fapt nu cu litera p avea ea o problema , ci cu SEMNIFICATIA ei .
    Cuvintele care incepeau cu „p” , printr-o asociere inconstienta cu ALTCEVA , ii paralizau pentru moment respiratia si ii produceau blocajul in exprimare .
    Am acceptat asta amandoi si-am ajuns la concluzia ca era o „cauza” valabila atat pentru mine , cat si pentru ea ( la ea pentru cuvintele cu „p” , la mine pentru toate ) dar mai departe n-am reusit sa mergem – intram deja intr-un fel de ceata .

    Dupa un timp , spre sfarsitul clasei a unshpea era , m-am intalnit cu ea intr-o dimineata , intr-o luni era , am stat un pic de vorba si ne-am dus fiecare la clasa lui – asa faceam mereu , dar atunci am simtit ca se schimbase ceva .
    … Mda , si dintr-o data am inteles si ce anume : prietena mea A vorbea NORMAL .
    Ce se-ntamplase , cum se vindecase atat de „zbang” ?
    Pai mi-a zis tot ea , povestindu-mi ce facuse in weekend : pai se iubise si ea cu unu’ din a douashpea , si acum devenise „femeie ” .

    Din ziua aia nu s-a mai balbait , never ever , indiferent ce cuvant ar mai fi zis , indiferent cu ce litera ar fi inceput …
    Simplu , nu ?

    Hai ca trebe’ sa plec .

    PA .

  21. rebeca 8 Februarie 2012 la 17:35 #

    Buna din nou,
    Bogdan,mi se pare ca doar pe noi ne intereseaza subiectul descris aici;pt ca nu prea scriu si altii.
    Experienta fostei tale colege de liceu e chiar interesanta,am ras cu pofta cand am citit:)
    Iar ceea ce scrii ma ajuta enorm,astept cu nerabdare fiecare nou commment din partea ta sau alui Ciprian;le citesc …si le recitesc…cu foarte mare atentie,pana chiar le memorez ,la un moment dat.
    Iti multumesc inca o data pt ce scrii,pt timpul acordat…nu vei ramanea nerasplatit.

  22. Bogdan 9 Februarie 2012 la 10:04 #

    Rebeca ,

    Multumesc pentru aprecieri , esti draguta .
    Cat in ce priveste subiectul pe care il discutam , ei bine , opinia mea e ca e interesant pentru multi oameni care se confrunta cu balbaiala si care urmaresc cu atentie tot ce apare aici , chiar daca prefera sa ramana in „umbra ” si sa nu scrie un rand .
    Presupun ca au motivele lor sa faca asta si noi n-avem ce face , e alegerea lor .
    Daca pleci de la ideea ca asta e un blog de sharing , asa cum a fost el gandit de Ciprian , si ca urmare ar fi normal ca fiecare om care intra aici sa impartaseasca din experienta sa si celorlalti , si daca ti se pare incorect sa nu fie asa , putem sa stam de vorba si-n privat .
    … Ceva mai demult , eu chiar propuneam mi sa iesim cu totii undeva si sa discutam ” fata in fata ” , fiind convins ca asta ar fi un lucru bun .

    Pana atunci insa , as vrea sa mai adaug ceva la ce-ti scriam ieri , despre „A” .

    Atunci n-am inteles de ce , dupa ce-a avut PRIMA experienta sexuala adevarata , colega mea n-a mai avut nici o problema cu vorbirea .
    M-am tot gandit cum si de ce , dar nu-mi venea nimic .
    Iti dai seama , ea era acum ok , se schimbase imediat si ca atitudine , in timp ce eu continuam sa raman acelasi „ciudat ” .
    Bun .
    Pana la urma un amic foarte bun mi-a dat o carte , care se numea
    ” Introducere in Psihanaliza ” , si care era scrisa de Sigmund Freud ; ei bine , aici maestrul dezvolta printre altele urmatoarele idei generale , care mi-au retinut atentia :
    * Conflictele inconstiente si sexualitatea reprimata sunt sursa nevrozelor
    * Nevrozele pot fi tratate , cu ajutorul metodei psihanalitice , prin aducerea in constient a dorintelor inconstiente si refulate .

    Atunci am facut imediat legatura intre experienta sexuala de weekend a colegei mele si vindecarea ei .
    Si am presupus ca preocuparea ei pentru sex – avea aproape 18 ani si era vremea – , combinata cu atitudinea de dezaprobare pentru
    ” asa ceva ” a societatii in care traia , incepand cu familia si terminand cu scoala , i-au creat un sentiment de CULPABILITATE PERMANENT care o inhiba foarte tare cand trebuia sa spuna cuvinte care incepeau cu ” p ” .
    Ce incepea cu P ? Pai P…LA , asta incepea cu p , si atunci si acum !
    Si ea reprima inconstient ideea de sex , implicit si denumirea organului sexual opozant ei , din teama de a nu fi ” descoperita si pedepsita ” de catre societate !
    De prisos sa mai spun , cred ca ai dedus imediat , ca nu prea se putea apropia nici un baiat de ea .
    A daa , se mai implica ea asa in tot felul de „jocuri ” , dar in momentul in care o atingeai se crispa asa de tare , de nu stiai pe unde sa fugi mai repede .
    Nu stiu ce s-a intamplat cand si-a pus-o prima data , probabil ca a avut toata noaptea la dispozitie , si deasemenea si ceva substante
    ” ajutatoare ” care au impins-o dincolo de inhibitiile pe care le avea si in felul asta a putut obtine ce-si dorea atat de mult .
    Da , si a mai fost ceva dupa asta , atentie , si care e posibil sa fi reprezentat a doua cheie a problemei .
    Si-a asumat imediat experienta pe care a avut-o , nefiind deloc dispusa sa ascunda asta ; nu stiu cat de greu i-a fost sau nu , dar
    e clar ca si-a invins imediat orice sentiment de culpabilitate ; de exemplu , acum se putea uita in ochii tai cu maxima lejeritate in timp ce-ti povestea cum ” ii place ” , in timp ce in urma cu doua luni se facea stana de piatra cand cineva de langa ea aducea in treacat vorba despre sex .

    In final , cum am putea traduce ce s-a intamplat cu A ?
    Pai i-au disparut atat teama cat si inhibitia indusa de teama , iar mai departe blocajele de vorbire provocate de inhibite .
    Cum blocajele de vorbire = balbaiala , a disparut si balbaiala .
    Vum !

    Hai ca iar plec .
    PA .

    … mamaa , cat am mai scris …

  23. rebeca 9 Februarie 2012 la 10:56 #

    Buna,
    As dori sa putem vb fata in fata,dar ma tem ca nu se poate;eu sunt din Zalau;cam mare distanta.

  24. rebeca 19 Februarie 2012 la 06:14 #

    Buna,
    Revin ,dupa cam multa vreme,in care am incercat sa vad si sa cunosc ce sta sau a stat la baza defectului de vb.cu care ma confrunt,dar ,cateva zile dupa ce credeam ca am descoperit,am avut o fluenta f buna…dar cred ca m-am grabit,ceva nu a iesit bine…mai trebuie sa ma analizez,nu stiu…poate la mine problema e mai complexa…
    Unde vreau sa ajung e ca m-am hotarat sa revin iar la studierea cartii,si implicit la punerea ei in practica,de data asta intr-un mod mai serios,si bineinteles ,in paralel,sa continui cu indicatiile pe care ni le-a recomandat Bogdan.
    Dar am o problema:mi s-a sters windowsul si a trebuit sa mi-l reinstalez,si mi s-a sters si folderul in care am avut cartea.
    Ciprian,daca te rog,sa-mi trimiti din nou cartea pe mail,ca data trecuta.Sper sa nu fie problema.
    Multumesc,astept sa mi-o trimiti;si astept si ceva sfaturi sau incurajari;credeti ca e bine ca e bine ce vreau sa fac in continuare?Din pacate,sunt cu moralul la pamant,chiar ceredeam ca metodele lui Bogdan vor face minuni,dar nu…e nevoie de munca si multa perseverenta.
    Pa pa

  25. rebeca 20 Februarie 2012 la 23:03 #

    Ciprian,poti sa-mi trimiti din nou cartea?
    Zilele astea voi dezbate putin articolul si voi raspunde la intrebari,dar acum nu am timp,sunt obosita.
    DACA POTI SA-MI TRIMITI DIN NOU CARTEA,CA MI-AM REINSTALAT WINDOUS-UL SI CARTEA MI S-A STERS.
    MS

  26. gabi 28 Decembrie 2012 la 18:49 #

    buna! te rog frumos trimite si mie traducerea cartii pe adresa gabytzu_78@yahoo.com

  27. gabi 20 Aprilie 2013 la 13:08 #

    te rog mult trimite si mie cartea la adresa gabytzu_78@yahoo.com sau gabitzu_gabi666@yahoo.com

    • gabi 23 Aprilie 2013 la 21:43 #

      mersi mult pentru carte si bafta in continuare!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: