Salutare, astazi vom face un mic exercitiu de imaginatie.
Toata seara ai citit articole de pe internet despre incredere de sine, te-ai relaxat la un pahar de bere sau suc iar acum esti sigur pe tine. Adormi increzator ca maine va fi mai bine. Te trezesti de dimineata, bei cafeaua, iti citesti mail-ul si pornesti la drum. Ajungi la scoala, te asezi in banca, faci cateva glume cu prietenii , totul este ok . Usa clasei se deschide, profa` de romana cu catalogul in mana stanga si 2 carti in mana dreapta, se aseaza la catedra cu un zambet din care nu intelegi nimic. Oare ce are de gand azi, te-ntrebi ! Nu iti place ora de literatura …este prea liniste, prea multa atentie atintita asupra ta cand trebuie sa spui ‘’prezent’’, prea mult accent pe comunicare, parca tot mai buna-i matematica. Profa se ridica si spune : Astazi o sa citim fiecare cate ceva, incepem cu partea dreapta. Norocul tau ca te aflii pe la jumate si poate scapi. Cum ti se apropie randul parca iti creste tensiunea si incepi sa te gandesti, oare cum sa incep? sa trag aer brusc in piept ?, sa ma fac ca nu sunt atent ca mi-a venit randul apoi cand sunt pregatit sa scuip cuvantul afara , sa ma fac ca mi-e rau, poate face profa vreo exceptie si nu mai citesc?…oricum tensiunea este direct proportionala cu numarul colegilor din fata ta . Deja te uiti pe carte…oare care parte trebuie sa o citesc eu , faci un calcul si te linisesti …hai ca nu e asa rau, ma descurc eu. Dar ce e cu tensiunea asta care nu imi da pace, de ce nu dispare? Oricum totul e in mintea mea, aplic ce am citit in cartea de aseara si ma descurc. Pfff oare cel din fata mea se agita la fel ca mine ca ii vine randul la citit? Parca pare mai linistit decat mine , dar ce eu nu sunt la fel de bun ca el?, ma descurc eu. Doamne nu ma lasa la greu . Promit ca daca scap de data asta ajung acasa si incerc sa gasesc o solutie, nu o sa mai fiu in situatia asta, o sa fiu pregatit numai scapa-ma acum!!!
Profa` parca imi face in ciuda, se cam grabeste cu cititul si la un momentdat zice: Sa citim mai putin ca sa ne vina la toti randul! Deja un val de adrenalina imi circula prin sange de parca s-ar fi spart vreun baraj interior. Brusc imi vine randul , ezit sa citesc imediat cand toata lumea nu era atenta , acum s-a facut liniste si parca toti sunt cu ochii pe mine. Doamne daca ma balbai acum sunt terminat! Al naibi cuvant incepe cu p , trebuie sa fac ceva sa imi distraga atentia ca parca sunt prea incordat, imi incordez abdomenul ma ciupesc de picior si dintr-o data zic : ‘’ Pppoate ca ceea ce spunea Boxtel cu privire la vecinul sau Van Baerle nu era chiar ceea ce cccredea , nu era expresia intreaga a ggandului sau’’.
Gata am scapat ,nu-s prea multumit de mine dar se putea si mai rau, sunt putin rusinat de gandul ca poate colegii mei s-au prins de problema mea, i-am auzit pe unii chicotind in spate dar nu sunt sigur ca despre mine vorbeau. Bine c-am scapat, cum ajung acasa deschid calculatorul poate gasesc ceva interesant.
Ajungi acasa si te intrebi? Cum naiba de m-am blocat, era o fraza usoara. Cum de am uitat de respiratia abdominala, relaxarea rectului, airflow, gandire pozitiva etc . Cand creierul este plin de adrenalina nu mai gandeste logic, el se axeaza pe un singur lucru, autoaparare. Percepe pericolul si incearca sa il elimine prin solutii de moment. Si cea mai simpla solutie este sa fugi , sa eviti…cand nu ai de ales aplici niste metoda primitive de crispare, iti tii respiratia, iti dai ochii peste cap, iti musti buza, sau cum am vazut un baiat pe internet iti infigi stiloul in picior…
Primul pas spre o vindecare eficienta este sa anulezi efectele din timp, astfel cand iti vine randul sa vorbesti sa fii pregatit, sa stii exact ce ai de facut.
Al doilea pas este sa elimini chiar starea care iti induce acele efecte. Acest lucru il reusesc mai putin de 1 % din balbaiti datorita simplului fapt ca nu stiu cum. Cum ar fi sa nu mai ai fluturi in stomac cand vorbesti in public, cum ar fi ca adrenalina sa stea la locul ei?
Adrenalina apare doar cand creierul considera ca esti in pericol! Plecand de la asta poti face o analiza mai amanuntita in ceea ce privesc posibilele motive.
Data viitoare vom vorbi despre cauza-efect. Vom incerca sa facem diferenta intre ele, o sa vedeti ca sunt foarte asemanatoare si deseori le confundam. Si o sa mai vedeti cate nivele ale cauzei exista, si cat de inradacinata poate fi balbaiala. Poate ati vazul filmul ‘’inception’’ ca sa va faceti o idee.
Dar pana atunci vreau sa imi spuneti o parere la urmatarele intrebari in ceea ce priveste povestirea de mai sus:
Prin cate etape/ stari emotionale a trecut persoana in cauza?
Unde si cand a gresit?
Ce influenta a avut mediul clasei si comportamentul profesorului?
De ce a uitat complet tot ce invatase?
Credeti ca l-ar fi ajutat la ceva in starea respectiva daca aplica vreo metoda cunoscuta de el?
Inca ceva: Vreau sa va ganditi fiecare la o povestioara si sa o detaliati in cel mai mic amanunt, o astept pe mail si o postez cu numele vostru bineinteles. La final vom vota pentru cea mai buna!
Numai bine,
Ciprian
Blogul lui Ciprian 
Ciprian , Rebeca ,
Salut –
Ciprian , ce povestesti mai sus ti s-a intamplat de curand sau e vorba de o aducere aminte a unui moment mai vechi ?
Te intreb ca sa-mi dau seama cam pe unde e nivelul de dificultate cu care te confrunti tu acum ; daca ai probleme la citit , inseamna ca Monstrul Balbaiala care te chinuie pe tine o are mare rau .
Bun.
Hai sa-ncerc sa analizez si eu situatia pe care ai relatat-o .
Momentul unu : profesoara intra in clasa , tu o vezi ca zambeste a la Picasso si te intrebi ce urmeaza .
Atentie aici , deja tu anticipezi ca urmeaza ceva rau , incepi sa fii incordat .
Momentul doi : profesoara zice ca vrea sa faca lectura in timpul orei , si sa citeasca toata lumea .
Zbang .
Desi nu ai zis inca nici un cuvant , desi nimeni nu e atent la tine in mod special si la cum o sa ” evoluezi ” tu in timpul lecturii , tu intri deja intr-o stare care precede in mod inevitabil balbaiala ( exact ca la conditiile specifice de formare a unei furtuni , sa zicem – daca respectivele conditii sunt indeplinite , furtuna se va dezlantui obligatoriu si inevitabil , iar daca nu , NU ! )
Cum am zis si alta data , balbaiala – se confirma si aici , – este MANIFESTAREA UNEI STARI , pe care tu ai avut-o exact cu tot ce-i trebuie ( sau cu ce nu-i trebuie ) ca sa te-mpinga direct in bratele balbaielii inca INAINTE de a-ncepe lectura .
Retine te rog : te balbaiai deja , emotional vorbind , INAINTE de a incepe sa citesti .
Daca te-ai fi uitat un pic la mainile tale in momentul care a precedat toata treaba asta , le-ai fi vazut ca erau inclestate – este exact starea DIN CARE SE FORMEAZA balbaiala .
Am zis-o si o mai zic : balbaiala este manifestarea unor CAUZE si atat , nimic altceva , si ea nu constituie o cauza in sine – din acest motiv ea nu poate fi tratata , pentru ca e O MANIFESTARE NORMALA SI SANATOASA a unor conditii preexistente , si nicidecum ceva ” anormal ” .
Nimeni , nimeni si nimeni din lumea asta nu poate sa vorbeasca cursiv in momentul in care se lupta cu cineva !!
… Asa ca daca te vei ” lupta ” in continuare cu balbaiala , sau cu Monstrul Balbaiala cum ii zic eu , TE VEI BALBAI ; si din ce-o sa te lupti mai mult cu el , din aia o sa te balbai mai mult .
Monstrul cu care te lupti tu a ajuns sa o aiba atat de mare pentru ca , in loc sa-ncetezi sa-l mai hranesti si-n felul asta sa-l faci sa moara de foame si sa dispara de la sine de pe fata pamantului o data si pentru totdeauna , tu il hranesti incontinuu , incontinuu CU FRICA TA , el se face baiat mare , dupa care te lupti din greu cu el si te balbai – e bucla de care-ti ziceam mai demult .
El cu asta se hraneste si cu nimic altceva !!
Problema la tine , si la Rebeca , si la mine , este o problema de frica .
E o fobie , la fel cum exista de exemplu fobia de sobolani .
Ai vazut vreodata o persoana cu fobie de ceva , nu conteaza ce , cum face daca e pusa fata in fata cu Bau Baul de care se teme ?
Prima reactie , prima reactie , care crezi ca e ?…
Pai i se rigidizeaza corpul .
A doua ? I se da peste cap ritmul respiratiei , in acelasi timp cu transpiratia mainilor de exemplu .
A treia ?
Incepe sa vorbeasca incoerent , adica sa se ” balbaie .
Balbaiala nu e altceva decat manifestarea finala a FRICII DE A VORBI –
atentie , aici nu ma refer la oamenii cu leziuni cerebrale care nu pot sa vorbeasca ; ei sunt cu totul altceva si nu au nici o legatura cu noi ( e important sa retineti asta si sa o integrati bine undeva , indiferenti si surzi la prostiile incalificabile pe care probabil ca le-ati mai auzit prin jurul vostru – de ex. cum ca ” balbaitii au ceva la creier si trebuie sa invete sa vorbeasca din nou , la logoped ).
Este incredibil cata ignoranta mai exista , si asta in randul
” specialistilor ” .
In cre di bil .
Rebeca , te rog acum pe tine pentru ca esti ceva mai ” mare ” , sa te analizezi sufleteste cand esti in prezenta persoanelor din familia ta ( persoane cu care ai convietuit neintrerupt in perioada copilariei ) si sa vezi in prezenta careia anume ti se rigidizezeaza corpul si ti se altereaza ritmul respiratiei
( respiratia devine superficiala si inegala ) .
Dupa ce gasesti asta , iti zic mai departe .
Va salut pe amandoi .
te rog sa-mi trimiti cartea din nou
pdanirebe@yahoo.com
Am gasit raspunsul la ce m-ai intrebat.Trebuie sa scriu aici despre ce persoane e vorba,sau sa-mi raspund doar mie?
…
Daca ti se pare ca nu trebuie sa dai persoana in ” vileag ” aici vorbeste totusi despre ea cu altcineva , si incearca s-o descrii cat mai obiectiv cu putinta – e important sa faci asta .
Eventual ia o foaie de hartie si scrie , si scrie , si scrie despre persoana in cauza liber , TOT CE ITI VINE IN MINTE , fara sa filtrezi nici un cuvant prin prisma ” educatiei ” si a conventiilor sociale .
Scrie absolut liber , cu asociatii de idei cat mai directe si mai degajate – iar dupa asta … iti faci curaj si citesti ce-ai scris .
Ce-o sa vezi acolo , va fi amprenta persoanei respective asa cum sta ea infipta in sufletul tau .
Inceteaza sa-i mai protejezi imaginea ( crezand ca te protejezi pe tine in felul asta ) si las-o sa devina vizibila in lumina ei adevarata ; daca e cazul accepta chiar faptul ca nu te iubeste – e foarte greu stiu , dar in toata ecuatia asta numai adevarul conteaza – si in felul asta inhibitia pe care ti-o produce se va dilua treptat iar persoana va iesi , tot treptat treptat , din mintea ta si din sufletul tau cu tot cu forma de Bau Bau pe care o are acum .
Urmarea ?
Pai daca n-o sa-ti mai fie frica de respectiva persoana ( eu cred ca e vorba de taticu’ ) n-o sa-ti mai fie frica nici de oameni si vei incepe sa te comporti firesc .
Daca vei vorbi deschis aici despre persoana in cauza s-ar putea sa fie ” cu folos ” cum zice romanul , o data pentru tine ( e clar ca ai un recul si-o teama in privinta asta pe care trebuie s-o depasesti ) dar si pentru ceilalti oameni care citesc ce scrii tu aici si pe care i-ai ajuta in felul asta .
Decizia iti apartine .
Ciprian ,
Am vrut sa-ti zic si-am uitat – nu stiu cum te exprimi in realitate cand vorbesti , dar in scris o faci foarte bine .
Ai o claritate foarte buna a ideilor , si in acelasi timp un simt de perceptie foarte ascutit al continutului lucrurilor si al situatiilor , asa cum se intampla ele intr-o zi „obisnuita” .
Si Rebeca la fel , si ea e foarte desteptutza .
Balbaitii sunt cei mai tari !
route 66
Salutare tuturor,
Nu stiu daca e vb de tata,el a murit acum 13 ani,dar s-ar putea…Eu m-am gandit la mama,dar nu sunt sigura.Si,inca ceva,la mine a aparut”problema” cam prin clasa a6-a.Invatam foarte bine,in clasele mici ,invatatoarea obijnuia sa ma puna sa citesc cate o poveste,pt ca eu citeam cel mai bine din clasa.Acum cand ma gandesc la lucrul asta,ma intreb:chiar am fost eu?parca era intr-o alta viata…
Si cum spuneam ,eram cam prin clasa a6-a,si aveam langa mine o colega,cred ca era invidioasa,sau…ce stiu eu?…cand eram ascultata oral la o materie,ca tot omul,aveam emotiii inainte…eu,de felul meu sunt o persoana emotiva,sensibila,….si a observat asta si zicea ea:ti-e frica,rebeca?si eu raspundeam :da;si de atunci ,incet ,incet,am devenit mai inchisa in mine,mai fricoasa cand trebuia sa vb in public,si…eu zic ca de aici mi se trage totul…voi ce ziceti?
Pe colega aia,acum nu o mai vad,cred ca nu m-am intalnit cu ea de cativa ani,o fi plecat prin strainatate,dar am incercat sa o iert,sa ma eliberez de ceea ce simt pt ea,de toata suferinta,dar e greu..
Si acum vreau sa va zic niste experiente :
Era la inceputul clasei a9-a,chiar in primele zile de scoala…colegi noi,profesori noi;si era ora de mate,intra profesoara si ca la inceput trebuia sa ne zicem numele si de unde venim,de la ce scoala. Eu eram chiar in prima banca,lipita de catedra;prima a fost colega mea de banca,apoi eu. Asa de tare m-am blocat de nu am putut scoate nici un cuvant,nu mai stiam pe ce lume sunt,imi venea sa ma ascund sub banca,sa ma inghita pamantul…si in fastaceala care m-a cuprins am scos caietul,care era sub cartea de mate,avea coperta cu eticheta…si…m-am uitat la nume,nume pe care eu il scrisesem acolo.si…cu chiu cu vai,am zis…dar sa vedeti profesoara,colegii…ce sa zic?A fost GROAZNIC!
Si acum vreau sa va zic una putin mai pozitiva:tot la liceu eram ,cred ca in cl a12-a.Eram in clasa de profil desen tehnic,arhitectura…si eram la ora de constructii; a trebuit sa facem un referat fiecare,in domeniu…si apoi sa-l citim in timpul orei.Eu am facut despre podurile din Londra,aveam cam doua pagini A4.Eram f emotionata,nu ma credeam in stare sa citesc;mi-a venit randul si am mers in fata clasei.Am inceput sa citesc,la inceput m-am balbait cam la toate cuvintele,dar pe parcurs ce citeam,m-am mai relaxat,si am citit chiar bine,singurul cuvant pe care nu puteam sa-l pronunt rea cel care incepea cu ;;P;;…si era cam des asta ca doar era derpre poduri…Am terminat is nimeni nu aras,sau altceva…cred ca le-a facut semn profesoara sa nu o faca;deja ma cunosteau colegiii de clasa,si eram mai mari,17-18ani,deci mai intelegatori.Experienta asta m-a facut sa inteleg ca se poate,ca nu e totul pierdut..,dar de atunci au trecut multi ani,cu bune ,cu rele…
Va multumesc tuturor,in special ,multumesc lui Ciprian si lui Bogdan,care ma ajuta f mult prin ceea ce scriu aici.Chiar e ceva frumos…pa pa
…
Am citit cu atentie ce-ai scris mai sus si probabil ca e vorba de mama ta ; daca ar fi fost tatal tau cel in cauza , inhibitia de care vorbim PROBABIL ca ar fi disparut deja , nemaifiind alimentata prin nimic odata cu disparita lui .
In nici un caz nu e vorba de colega ta de banca , fobiile avand nevoie de un climat de o anumita intensitate si de o anumita constanta ca sa se formeze si nu se pune problema de asa ceva aici – colega de scoala nu avea nici o importanta emotionala pentru tine .
Uite , hai sa-ti povestesc si eu o intamplare si sa-ncerc sa exemplific un pic .
Eram in vacanta mare dintre clasa a doua si a treia , cand parintii m-au trimis intr-o tabara aflata destul de departe de casa – la Ciric , adica la vreo 3 km de Iasi .
Buuun .
Ajuns acolo ( era un loc foarte frumos ), mi-am despachetat mai intai bagajul , m-am plimbat un pic prin imprejurimile taberei ca sa vad ” cum e ” iar , la prima ocazie care mi s-a ivit , m-am incuiat in camera si am inceput sa plang .
Bai , plangeam cat puteam de tare , si ma-ntrebam printre sughituri daca o sa-mi mai vad vreodata parintii – asta in timp ce toti ceilalti copii alergau pe afara fara nici o apasare si fara nici un stress , bucurosi ca se aflau acolo .
De ce plangeam eu si ma-ntrebam dac-o sa-mi mai vad parintii ?
Pai pentru ca simteam ca parintii mei nu ma iubesc si-mi era teama ca m-au trimis in tabara aia numai asa , ca sa scape de mine , iar la intoarcerea in Bucuresti n-o sa mai gasesc pe nimeni .
Ce deduci de aici ?
Simplu . Imi era teama ca parintii sa nu ma paraseasca .
Si acum mergand cu ideea mai departe : ai idee cum stateam eu in fata lor acasa , asa , in general ?
Pai nici NU RESPIRAM ; umblam ca pe oua pe langa ei si incercam sa fac tot ce puteam eu mai bine , doar doar m-or aprecia si m-or iubi si pana la urma .
Nu . N-a fost asa .
Tot ce primeam din partea lor , emotional vorbind , era neincredere si indiferenta ; toti copiii erau buni , numai eu nu .
La mine , balbaiala a aparut tot in jurul clasei a sasea , adica la vreo patru ani de episodul povestit mai sus , si asta dupa ce facusem parte din corul de ” recitatori ” al clasei pentru dictia si pentru intonatia mea foarte buna ( de pana atunci ).
Adica patru ani de stress continuu , daa , care mi-au accentuat treptat inhibitia si care inhibitie a-nceput sa se manifeste pana la urma si cu ” probleme de vorbire ” .
In momentul ala , propria incredere in mine a-nceput sa scada foarte repede – devenisem obsedat ca sunt balbait, iar asta , normal , ma facea sa ma balbai si mai rau .
Dezastru .
Parintii ma priveau deja ca pe copilul lor handicapat , la fel si multi alti oameni , iar tot ce puteam eu sa fac era sa ma ascund cat mai bine de oricine incercand sa-mi ascund in felul asta balbaiala .
Eram complet singur , nu aveam cu cine sa stau de vorba despre situatia in care ma aflam intrucat nu cunosteam nici un om care sa se ” priceapa la balbaiala ” si care sa fie dispus sa ma ajute in vreun fel ( si nu cunosc nici acum ) – sunt foarte putini astfel de oameni, pentru ca ei provin numai din randul fostilor balbaiti care au reusit sa se vindece .
Atunci nu stiam asta , si tot incercand sa stau de vorba cu diferiti specialisti auzeam intr-una ca trebuie sa fac exercitii de dictie si ca totul ” va fi bine ” [ … ]
Ei nu intelegeau ca balbaiala e o „boala” numai in perceptia lor de suprafata , ea fiind in realitate o manifestare SANATOASA a unui intelect lucid , pe fondul unor probleme sufletesti … dar mi-a trebuit mult timp sa-nteleg asta .
Chiar ma-ntreb , daca ar fi venit atunci cineva sa-mi zica lucrurile astea , l-as fi crezut ?
Hm … nu stiu .
Eu eram convins ca balbaiala e o boala in sine – toata lumea imi zicea asta – iar eu am ceva neurologic care ma face sa fiu asa …
Ce stiam totusi era ca nu am nici o problema cu dictia , de asta eram sigur , si asta pentru simplul motiv ca inainte vorbisem FOARTE BINE .
Si sa ne-ntoarcem la tine , ca s-a facut cam tarziu .
Cauza ( si ulterior combustibilul ) care te-a impins in problema asta se afla undeva in familia ta , la cineva dominant , in raport cu care aveai o mare nevoie de apreciere si de acceptare .
Si acum sa-ti mai zic ceva : e un fapt dovedit si demonstrat ca la prima casatorie , fetele cauta inconstient un sot care sa semene cu tatal lor , iar baietii cauta la fel de inconstient o fata care sa semene cu mama lor .
Asta inseamna ca daca sotul tau seamana cu tatal tau (?), iar daca tatal tau a fost cel care te-a chinuit sufleteste , este foarte probabil ca sotul sa faca acelasi lucru in continuare , chiar daca nu vrea asta .
Incearca sa-ti dai seama daca ti-e frica de el .
Hai pa .
Mai intai, imi pare rau pt tot ce ai suferit in copilarie,poate inca mai suferi…ce oameni!
La mine e vorba de sotul meu,sunt sigura.Inainte a fost vb de tatal meu,dar cum el nu mai e…Cand sunt in preajma lui sunt tot timpul f incordata,simt o frica inexplicabila.In multe cazuri frica asta chiar are o cauza,adica nu e doar in mintea mea.
Ce pot face sa scap de fobia asta?
Draga Rebeca
Suferinta de care vorbesti , si prin care trec intr-un mod destul de asemanator toti „balbailtii „, ar trebui privita ca o oportunitate si chiar ca o OBLIGATIE de a avolua intelectual , adica de a pleca de pe un nivel de perceptie inferior si de a ajunge pe altul superior – numai ca asta […] se-ntampla intr-un mod destul de brutal cu ” balbaitii ” , pentru ca ei se trezesc scosi dintr-o data din zona lor de ” confort ” fara sa-i intrebe nimeni daca vor asta sau nu si se pomenesc aruncati intr-o postura de ciudati pe care nu si-o doresc si despre care nu stiu
la-nceput mai nimic .
Cu alte cuvinte , suferinta de care discutam e destul de brutala si de apasatoare – de fapt exista doua suferinte : prima e aia care produce balbaiala si a doua e chiar balbaiala insasi – dar , astea odata depasite , te nasti cam a doua oara generic vorbind .
Faptul c-o sa scapi de balbaiala nici n-o sa mai conteze prea mult , in raport cu perceptia asupra lumii care ti se modifica deja intr-un ritm rapid si care ti se va revela intr-o zi – VUM !
Nu stiu daca ai privit situatia asa pana acum , dar daca esti curioasa incearca .
Ziceai mai sus ca simti o frica permanenta si inexplicabila in preajma sotului tau , dar dupa asta mai adaugi ca ” in multe cazuri frica asta chiar are o cauza ” .
… La ce te referi , ai putea sa detaliezi un pic ?
hai ca nu mai am timp –
Pa pa
…
Vroiam sa-ti mai zic ceva .
Acum vreo zece ani cred , eram intr-un magazin si ma uitam la niste frigidere .
La un moment dat , undeva mai in dreapta mea , aud pe cineva balbaindu-se ; ma uit io asa cat mai discret , si vad un tip spre saizeci de ani , care privea undeva si care se CHINUIA sa le explice ceva unor persoane cu care se afla acolo , pesemne ca familia lui .
Imi amintesc ca in momentul ala m-am gandit ” ia uite , se poate si asa ; balbaiala nu dispare de la sine odata cu avansarea in varsta , iar un om se poate lupta cu asta toata viata ” .
Si am dedus mai departe ca balbaitii sunt de doua feluri : unii care considera ca sunt bolnavi mintal si apeleaza la medicamente care sa-i „vindece” , iar ceilalti care nu accepta una ca asta si incearca sa descopere ce anume i-a adus aici .
Dintre ei , numai aia din a doua categorie incep sa evolueze constant si sigur prin munca pe care o fac ( e o munca de introspectie interioara si de cautare ) pana cand se trezesc ca balbaiala dispare de la sine , adica la fel cum a si aparut .
Ceilalti … nu .
Sunt convins si acum ca barbatul despre care vorbesc acceptase balbaiala lui ca pe un ” dat” si lasase lucrurile sa fie asa cum erau – daca lua cumva medicamente ( dupa expresia un pic trista si dupa aerul de creier prajit cred ca lua ) nu mai aveau deja nici un efect .
Medicamentele nu fac altceva decat sa te anestezieze si sa-ti modifice perceptia asupra mediului inconjurator , adica sa-ti confiste tocmai partea aia buna si creativa a personalitatii .
M-as bucura ca si cei care stau ascunsi sa retina lucrul asta si sa nu puna mana pe medicamente .
Va multumesc
Ps – Rebeca , ma gandeam ca daca vrei sa-mi povestesti ceva poate ar fi mai bine sa fie pe mail – ce e public e public , iar ce nu , nu .
Salut,toata stima pentru administratorul siteului ,pentru munca pe care o depune ,in incercarea de-a ajuta persoanele cu acest tip de problema.V-as ruga ,daca puteti sa-mi trimiteti pe mail traducerea cartii Stutter no more.Multumesc anticipat.Multa sanatate.adresa mea este :mariusprisecaru71@yahoo.com
am scris gresit adresa de mail.adresa corecta este :prisecarumarius71@yahoo.com
…
Intrucat exista si alte bloguri , ceva mai ” vorbarete ” si mai prietenoase si mai vesele decat asta , eu am iesit de aici .
Pa zgomotosilor !
woody woodpecker
Buna,
M-am mirat de ce ai scris mai sus…vreau sa spun ceva,dar …nu am cuvinte,poate sunt putin dezamagita…
Intr-un comentariu de mai sus,m-ai sfatuit sa-ti scriu pe mail..dar inca nu mi-ai raspuns.Cred ca si tu esti cam”zgomotos”,nu?
Am facut ce m-ai sfatuit,adica am scris tot ce-mi venea in minte despre persoana de care mi-e frica…si ma simt mult mai bine,parca mi s-a luat o piatra de pe inima;de cateva zile ,n-am prea putut dormi,aveam insomnii…cred ca eram prea impovarata,dar dupa ce am facut ce ai zis,insomniile au disparut,ma simt mai odihnita,ma simt foarte bine,…si ASTA DATORITA TIE,BOGDAN,in mare parte.
Iti multumesc pt ce scrii,pt sfaturile pe care ni le dai…si …poate te razgandesti…si mai revii pe blog.Numai bine.pa pa
Buna tuturor,
Ce mai faceti?Nu am intrat de cateva zile pe blog,dar acum cand o fac,m-am asteptat sa vad ceva noutati,adica sa mai scrie cate cineva pe aici…Atentie,Ciprian,sunt oameni care abandoneaza blogul pt ca nu vad nici un interes,mai ales din partea ta,d-apai ce sa mai astepti de la altii?Te rog fa un efort,si nu ne lasa balta!
In legatura cu problema noastra,cred ca am facut ceva progrese,putine,dar putin cate putin,se aduna…vreau sa mai studiez cartea,dar nu stiu de ce nu mi-o pot downloada.In rest,incerc sa privesc oamenii cu care vin in contact cu mai multa detasare,cu incredere,fara sa simt frica..pt ca nu mi se intampla nimic,nu-mi fac nici un rau;e greu….pt ca m-am obijnuit atatia ani sa privesc lucrurile dintr-o anumita perspectiva,si acum trebuie sa ma intorc cu 180grade,cum se spune.Dar incet,incet,voi reusi…pt ca si balbaiala a aparut in timp,nu dintr-o data;asa vom si scapa de ea.
Aveti incredere in voi insiva,si daca se intampla sa mai ”clacati”,priviti lucrurile cu detasare,poate cu umor,spunandu-va:si ce daca?si continuati sa mergeti inainte…
pa pa
hey sunt alexandra…am auzit de acest blog..adik mai degraba l-am descoperit si mi se pare ff interesant ce faceti voi…am vrea si eu sa vb cu voi..pt k am si eu aceeasi stare :ma balbai, si nu prea stiu cum sa scap de ea..va rog imi puteti da ceva sfaturi…
am observat k ma regasesc mult in ce scrieti voi..fazele cu profii..cam asa sta treaba si la mine..nu ma pot controla mai ales cand am mari emotii:(..help me please…mi-e ff frica sa vorbesc mai ales k sunt la facultate si am de prezentat niste proiecte.
si ink ceva..ati zis ceva despre o carte tradusa stutter no more..o aveti cumva? eu am gasit o carte super „puterea extraordinara a subconstientului” eu am citit-o si cred k da rezultate…dar e mult de munca..lupta cu monstrul din interior.
Alexandra, noi balbaitii ne asemanam mai mult decat credem. Dupa cum spui si tu, in medii normale ne putem controla, din momentul in care am pasit spre necunoscut apare teama care declanseaza balbaiala. Eu vad la mine acest lucru in fiecare zi si tot ma minunez de complexitatea fenomenului. Am zile cand imi zic: ce simpla e balbaila , nu inteleg de ce ma balbai uneori. Acele zile vorbesc fluent si ma simt bine cu mine insumi. Apoi , din varii si necunoscute motive parcasunt o alta persoana. Pana acum am o singura explicatie, de vina este increderea de sine pe care ne-am conturat-o toti acesti ani . Aici e raspunsul . Nu incerca sa schimbi un mod de gandire conturat in 10-20 de ani , in 2-3 saptamani. O sa fii dezamagita. Totul trebuie facut pas cu pas si cu cap. Sa imi spui daca ti-am trimis cartea ca nu mai stiu.
Numai bine!
da stiu ai ff mare dreptate. am obs k am zile cand ma balbai si zile cand vb chiar bine..nu mi-ai trim cartea cand ai timp trim si mie te rog mult:P
Buna Rebeca,
Ma asteptam sa intelegi faptul ca blogul nu are ca scop ideea de a vorbi singur si din cand in cand sa raspundeti si voi, eu cand am facut blogul ma astptam sa avem discutii interactive. Totul trebuie facut organizat, in ultima postare v-am rugat ceva , probabil ca nici nu ati citit pana la capat. Nu ma refer la tine Rebeca , ci la acele persoane care spui tu ca renunta fiindca nu le dau atentie. Majoritatea persoanelor intra pe blog si cer ajutor cand se afla intr-o perioada dificila, examene , proiecte etc, dupa care nu ii mai intereseaza . Acele persoane cauta rapunsuri de moment si cand nu le gasesc, renunta. Increderea de sine necesita multa munca, poti incerca toata viata sa o dobandesti si nici asa nu ai garantia ca vei reusi. Schimbarea se afla in fiecare dintre noi, si fiecare dintre voi veti afla asta la momentul potrivit dupa ce veti epuiza toate sfaturile expertilor. Rebeca daca vei citi toate postarile mele o sa descoperi faptul ca am incercat prin diferite metode sa facem ceva practic, dar nu am avut sustinere. Multi asteapta sa postez zilnic, acum va intreb pe voi? Ce doriti sa postez zilnic?! Mereu v-am cerut sa veniti si voi cu idei noi. Sa stiti ca , pe termen lung, incurajarile nu ajuta la nimic, va ajuta 1-2 zile , timp in care credeti ca blogul este util, ca v-a ajutat! Oare?!
Din toate sfaturile pe care le-am postat cate dintre ele le-ati urmat? , Cartea cine a citit-o pana la capat, si cati dintre voi mi-ai dat feedback? Cat v-au ajutat exercitiile din carte, cate persoane le-au aplicat si ce eficienta sau impact au avut asupra voastra??? . Primele postari ale voastre sunt de cunoastere, dar pe parcurs ma astept sa fortati o schimbare si sa ”vedem” cum a fost. Ma astept sa ziceti: Astazi , cand am fost sa cumpar paine, am facut asa..asa si am reusit sau nu am reusit sa fiu fluent, cred ca trebuie schimbat lucrul x, maine incerc o alta abordare si va impartasesc la toti cum a fost. Mereu v-am raspuns la intrebari cand a fost cazul. Rebeca ti-am trimis cartea pe mail de 3 ori , din cate am inteles cred ca nu ai primit-o , sa imi scrii din nou adresa de mail !
Pana data viitoare , Numai Bine!
eu chiar tin cont de sfaturile tale si nu as vrea sa ezit sa mai intru pe blogul tau…n-as face asta..atata timp cat am cu cine vorbi…adik eu nu astept sa imi dai doar niste sfaturi si apoi sa nu mai intru niciodata pe blog…chiar vreau sa avem discutii interactive..dar nush ce sa fac..sunt noua pe acest blog.
Buna,
Alexandra, nu m-am referit la tine, nici nu as avea cum sa fac asta, esti la al doilea comment al tau pe blog. O sa vezi ca poti face mari progrese in vorbire trebuie doar sa alegi metoda potrivita. Poate ne mai spui cateva lucruri despre tine , cum a aparut balbaiala si cum te afecteaza acest lucru din punct de vedere social si orice mai doresti tu sa ne povestesti. O sa vezi ca daca doresti cu adevarat rezultatele vor aparea imediat, dar pentru a te vindeca complet trebuie sa faci schimbari pe mai multe planuri, sa o iei de la zero si sa iti impui un alt nivel de gandire. Intre timp iti trimit traducerea cartii pe mail. Multa balfta.
ceao..cred k am mai rasp odata la comentariu tau dar vad k nu apare..ni fine o sa mai scriu odata
Sunt in anul 2 la farmacie..si mi-e greu uneori sa ma exprim sau sa povestesc ceva.
La mine balbaiala a inceput de cand eram mik..nush exact de la cati ani k eram prea mica sa imi amintesc..uneori ma simt rau pt k nu ma pot exprima asa cum vreau si cum trebe..si mi-e frica sa imi spun parerea.mi-e rusine sa vb in public desi uneori ma descurc destul de bine cand ma calmez si incerc sa nu ma stresez.
Cand eram mai mica parintii imi faceau observatii si ma certau cand nu puteam sa vorbesc clar..si acum mai comenteaza si ma deranjeaza ff tare k nu ma inteleg.la fel face si sora mea.
Nush ce sa fac sa nu ma mai balbai..mi-e frik k urmeaza sa prezint niste proiecte..si nu stiu cum o sa ma descurc…sper k o sa fie bine.
De ceva timp incoace am capatat mai multa incredere in mine si simt k ma descurc mai bine..dar asta depinde de starea mea.
Nush ce sa mai zic..sper sa putem vb mai mult si sa imi dati si mie ceva sfaturi.
pa pa
Ciprian,
Nu ma astept sa postezi pe blog ceva nou in fiecare zi,dar sa ne mai spui parerea ta ,despre ce se scrie,daca ti se pare corect,sau nu,poate gresim,in ceea ce spunem;sa ne mai povestesti despre tine,tu in ce stadiu esti?ai reusit ceva progrese?
In legatura cu cartea,daca poti sa mi-o mai trimiti,dar cred ca mai am ultimul mail de la tine,dar ultima data nu mi-am putut-o descarca in calculator;mai incerc,sa vedem;si poate imi explici ce inseamna feedback,ca nu stiu;daca stiam iti trimiteam;oricum am ramas la inceputul ei,cred ca la pag 20;chiar as vrea sa o continui.
Iar sa postez eu,de axemplu ceva nou aici,nu prea ma pricep,ca tine sau ca Bogdan;voi chiar sunteti maestrii in ale comunicarii,parerea mea…numai bine pa pa
Ok Rebeca, o sa fiu mai activ pe blog, si am sa imi dau cu parerea la majoritatea postarilor. Feedback inseamna sa imi spuneti parerea cu privire la carte, unde credeti ca ajuta si unde nu.
Pastram legatura,
Ciprian
am uitat sa scriu adresa pdanirebe@yahoo.com
Parca m-am citit pe mine:).
Eu n-am idee ce fel de balbaiala am.Uneori vorbesc bine, si daca incep sa vorbesc numai PRIMUL cuvant e greu , urmatoarele sunt usoare.
La mine e problema cand ma asculta live.:)Si se aude doar vocea mea!Cand sunt PREA PREA PREA PREA stresata prima parte o fac varza(balbaiala rau , de nu pot scoate cuvantul pana la capat)si abia dupa e ok.
Am o intrebare, Voi cum v-ati descurcat la bac?La oral la Eng nu-mi va fi chiar asa de frica(ma refer la emotii) pt ca acum am inceput sa ma inteleg cu profa DAR la romana va fi mai aiurea.:)Poate am o zi buna(uneori nu ma balbai deloc!, nici cand vb singura in clasa ).
Si mai am inca o intrebare , pentru toti(Cei care vad).Cum ati reusit sa treceti de bariera(vai , daca o sa ma balbai la intalnire , ce va crede despre mine) de balbaiala in relatie?:) De chestia asta mi-a fost mereu cel mai frica, sa nu ma balbai..si asa am pierdut destule sanse:-j, numai ca acum vreau sa trec peste asta!Am si zile bune in care vb super ok!
ceao…la bac eu mam descurcat chiar ff bine nu m-am balbait deloc la niciun oral..in general am obs k ma descurc bine la oral.inclusiv la exam de la faculta…dar am si zile proaste..in schimb cel mai frik mie atunci cand vb doar eu si alte zeci de pers ma asculta:(
Am citit ceva despre o carte , imi poti spune despre ce e vorba?:)
e o carte cum despre cum poti sa scapi de balbaiala..cand o sa o am tio dau si tie:D
Buna tuturor,
Ciprian,
Nu am mai scris de mult timp…ce mai faceti?Ce mai faci,Ciprian?nu prea am vazut pe aici comentarii din partea ta…
Eu,in legatura cu problema care ne framanta pe toti,si ne face viata ”amara”,balbaiala,AM REUSIT!
chiar am scapat,am urmat sfaturile voastre despre incredere in sine,relaxare,dar cel mai mult m-au ajutat sfaturile unui om minunat care a postat aici pe blog multe lucruri folositoare
chiar au facut minuni….cu multa perseverenta,mult curaj,si multa vointa vreau sa spun tuturor ca ma simt minunat,ma iubesc pe mine insumi…balbaiala nu mai conteaza,nu ma mai afecteaza,nu mai are puterea asta nefasta asupra mea…aproape a disparut.
aveti incredere in voi,si mai presus de orice aveti ,sa avem incredere in Dumnezeu;
sanatate tuturor pa pa
si cum ai reusit sa scapi de balbaiala?…ne poti da si noua cateva sfaturi?:P
sau ai cumva vreo carte legata despre acest subiect?
alexandra,
am avut de furca mult,cred ca o luna…e greu,dar daca vrei ceva cu adevarat vei obtine,draga
ei bine,la inceput am citit cu foarte mare atentie postarile lui ciprian,si mai ales ale lui
bogdan(care din pacate aparasit acest blog,pt ca nu vedea un prea mare interes din partea noastra);el m0a ajutat sa descopar eu singura ce teama am ,ce spaime ma leaga,de ma paralizeaza pur si simplu;
apoi,dupa ce am facut o introspectie serioasa,cu privire la ce persoane imi produs frica,in prezenta carora am semnele care preced balbaiala(aici,mai probabil ca e vb de cineva dominant din familie),si am luat frumos o foaie de hartie,sau mai multe,dupa caz,si am scris….am scris tot ce mi-a venit in minte despre acea persoana,fara opriri,fara cenzuri,ca nu cumva sa ma blochez,si sa incerc asta in zadar)
…si dupa ce am facut asta,am simtit ca au iesit din sufletul meu,toate ”scheletele”,
apoi m-am simtit f rau,cu sufletul parca facut bucati,care astepta sa se lege la loc…e cum te-ai naste din nou,pe bune
…in cateva zile,totul afost gata,am plans de bucurie,
…am o gandire noua,o viata noua,relatii noi,mai profunde…ma simt cu adevarat feicita,dupa atata timp…la mine balbaiala a aparut cam pe la 13ani…acum am 30,inchipuie-ti!
e nevoie de mult curaj…si sa nu te lasi,pana nu obtii ce vrei
citeste din nou,si cu atentie toate postarile celor pe care le-am amintit mai sus(eu atata le-am tot citit,si recitit…pana le-am memorat)
dar toata aceasta munca m-a lasat atat de slabita,de a fost nevoie sa iau ceva vitamine,si…multa odihna
DAR SE MERITA…iti doresc succes!
multumesc mult de tot!o sa tin cont de sfaturile date…si o sa imi infrunt si eu aceasta frik si stare…ma bucur pt tine k esti ok acum…bv si mult succes in continuare!pa pa
Rebecca multumim mult de sfaturi!Sunt foarte bucuroasa ca ai reusit sa scapi desi o ai de mica(fix 12-13 ani aveam si eu)
Nu ma inteleg pur si simplu.uneori ma balbai , alte ori nu!Ai citit vreo carte sau ceva? incepand de azi iau postarile de la inceput .Vreau sa dau la fac de medicina dar imi e frica de pe acum de examenele orale(in care ar trebui sa prezint problema pacientului).
Ce facultate ai facut tu? cum ai reusit sa treci prin examene?
@Alexandra , te rog daca faci rost de carte sa mi-o trimiti si mie./
Apropo , am vazut ca e pe youtube un documentar cu Gareth Gates in legatura cu McGuire course.(documentar bbc).Pt cine nu stie Gareth a fost balbait dar a indraznit sa mearga lao emisiune de cautat talente in UK si de acolo pana la urma a reusit si sa scape de balbaiala.Acum e seara si n-am timp sa urmaresc documentarul.Il vad maine imediat dupa ce vin la scoala si revin pe aici cu pareri.
N-am citit inca tot blogul , stie cineva de McGuire course?
Buna Adina,
Nu stiam de Gareth gates, poate ne povestesti mai mult cand ai timp
SALUT,Adina
Eu am terminat acum 8 ani postliceal sanitar;la examene a fost groaznic,nu puteam scoate un cuvant…dar profesorii ma cunosteau si m-au inteles…
Nu,nu am citit nici o carte,n-am facut nici un exercitiu,nimic…doar m-am ”eliberat” de FRICA…cu tot ce inseamna ea;atat…poate parea prea simplu sa fie adevarat,dar asta a fost TOT.
succes in continuare…si ,daca vrei cu adevarat,si tu vei reusi…fii sigura de asta.
pa pa
L-am vazut azi ..si cum am prins acum timp va povestesc cam cine e Gareth Gates.
In Gareth Gates a s-a dus la emisiunea „popstar” pentru auditii.Nici nu a reusit sa-si spuna numele din prima.
Venind la emisiunea asta si-a facut cunoscuta problema si asa a urmat cursurile McGuire.Din cate am citit cel care a inventat metoda asta a fost la randul sau balbait.
Asta e cum vorbeste el cursiv(dar cu ajutorul respiratiei , o sa observi) acum dupa 10 ani http://www.youtube.com/watch?v=99SOROOR_mk cand e emotionat.
Aici e un vechi documentar despre problema lui in care arata momente de la consiliere.3.05
:http://www.youtube.com/watch?v=kvZzmkEJBEY&feature=related
Daca vreti maimulte urmariti toate paritile si-i aflati toata povestea.
Acum in legatura cu documentarul.Cam acum 1 luna si a facut bbc-ul un documentar prezentator fiind Gareth.Asta e prima parte:http://www.youtube.com/watch?v=tvs6gcSlMMc
Scapand de balbaiala , acesta a devenit la randul sau consilier la mcguire couse ajutand alti balbaiti.Aici sunt prezentate vreo 5-6 cazuri si o perioada de curs.Nu prea pot exprima multe , totul se vede in documentar.
Am observat ca se bazeaza extrem de mult pe respiratie(inca nu m-am uitat la intreg documentarul vechi cu gareth , asa ca azi am ocupatie )
@Rebecca , ms mult!Eu am momente in care vorbesc clar desi ma aude o clasa intreaba.O sa incerc de maine sa ma bazez pe constient si pe respiratie.Iar de acum oriunde am o problema voi suna eu la telefon(Ca de ex la tipografie la facultate ) incercand sa scap de balbaiala(chiar asta au fost puse persoanele de aici sa faca dupa o perioada)
Foarte interesant programul de reeducare a vorbirii relatat in filmulet Adina, 🙂
Am uitat sa zic , daca urmariti cu atentie si alte videouri cu gareth(interviuri) o sa observati ca el a reusit chiar sa ascunda acea respiratie mecanica dar necesara.
Revin iar .Am gasit un interviu cu tot cu unul dintre cursantii Mcguire Program si..! reuseste sa faca fata interviului la tv(respiratia nu o bag de seama , abia terminase programul si fata de inceput e..extraordinar)
Daca voi avea vreodata posibilitatea sa ma duc in Anglia sau chiar sa stau acolo..sigur ma voi duce aici.(daca nu reusesc sa scap de balbaiala iar daca reusesc sa ajut pe altii)
Cum spuneai in alt post , chiar imi pare rau in romania nu e asa ceva.
De ce nu a mai intrat nimeni?!
Buna Adina,
Am vazut pe youtube toate filmeletele cu Gareth Gates, printre care si cele 4 parti video din terapie. Este uimitor cum , persoanele care abia scoateau un cuvant reusesc sa isi controleze balbaiala, chiar daca mai au de lucru. Din cate am observat programul McGuire reuseste sa anahileze balbaiala severa prin autocontrol, se bazeaza pe 2 mari criterii: controlul respiratiei si cresterea increderii de sine prin diverse activitati sociale. La controlul respiratiei este exact ca in cartea The comprehensive Stuttering Therapy, adica sa incepi sa vorbesti doar in timpul expiratiei, astfel corzile vocale nu se mai lipesc si vibreaza in continuu, este practic imposibil sa te blochezi. Doar daca te inhibi prea mult si nu reusesti sa te controlezi nu iti iese. De asta McGuire punea accent si pe iesirile in public . Ai vazut cum ii scotea Gareth pe participantii la program pe strada sa vorbeasca cu lumea. Iti trebuie multa vointa si tupeu sa iesi in strada , sa opresti lumea si sa le zici: Ma scuzati, numele meu este…si sunt balbait..permiteti-mi sa ma prezint…, si la jumatatea propozitiei lumea sa rada si sa iti intoarca spatele, este greu , nu toti sunt in stare de asa ceva. Dar daca reusesti sa faci asta, scapi de inhibitie. Exercitiul acela nu era pentru controlul balbaielii ci pentru cresterea increderii de sine.
Adina, iti multumesc ca mi-ai adus la cunostinta despre gareth gates, am avut ce invata.
Cu riscul de a ma repeta inutil , mai propun o data, poate sunt doritori sa facem o conferinta audio in grup 4-5 persoane si sa punem in aplicare ce am invatat.
Multi mi-au spus , ca de ce nu nu ne vedem fata in fata….pai daca din confortul fotoliului de acasa nu sunt doritori sa vorbim la casti , crezi ca sunt doritori sa mearga cativa km la vreo intalnire. Inca o data intervine factorul inhibitor, gandirea pesimista si frica care nu ajuta la nimic.
Adina, te astept sa ne mai povestesti depre tine .
Multa bafta
Iti spun ce cred eu..as vrea sa nu fie adevarat:PENTRU CA NU LE PASA
Alta explicatie nu gasesc…cauta pe altcineva care sa te ajute,daca poti
eu as fi de acord cu conferinta de care ziceaai;mi-ar fi greu,poate am fi intrerupti de copiii mei…dar chiar mi-ar placea(trebuie sa-mi iau casti :))
Vreau zilele astea cand am timp sa va traduc ceva frumos ce am gasit pe youtube,la motivation de l;aguila-motivatia vulturului(e in spaniola)…daca stie cineva spaniola,poate sa urmareasca.
k
va pup
pa pa
Abia asteptam Rebeca sa ne postezi traducerea, dupa cum suna pare interesant, la spaniola sunt afon:D…deci astept traducerea .
Ciao, mai vb !
Renasterea vulturului
De multe ori,natura nu-si reveleaza toata intelepciunea,tot ce stie din experienta unia dintre animalele cele mai impresionante;ne ajunge,de aici,un mesaj mare:
Vulturul_dintre toate pasarile,are cea mai mare longevitate,putand ajunge si la 70 de ani;dar pt a ajunge la aceasta varsta,trebuie sa ia o decizie dificila si serioasa:TRANSFORMAREA,RENASTEREA.;pt ca ,la aceasta varsta ,unghiile s-au incovoiat,sunt curbate,flexibile,nepermitandu-i sa prinda prada ca inainte,pliscul mare ,incovoiat,curbat;penele grele,cu timpul ii dificulteaza zborul,transformand un dar natural,acela de a azbura,,intr-o munca aproape imposibila.
In acest moment al vietii sale,vulturul are doar doua alternative:a accepta imediat moartea,sau ainfrunta un proces dureros de renastere ,proces care va dura 150 zile lungi.Alegand a doua alternativa,vulturul trebuia sa ia toata forta din lume pt a zbura,pe muntele cel mai inalt,sa gaseasca un pisc pt a locui in acest timp,pt a nu trebui sa zboare.Odata invins acest obstacol,vulturul incepe sa-si rupa pliscul,de o piatra,pana cand il smulge complet;dupa acest sacrificiu dureros trebuie sa astepte rabdator un timp,sa-i renasca pliscul.Odata dobandit acest lucru,isi va zmulge ghearele….asa incepe sa renasca vulturul,dar inca nu aterminat,smulgandu-si acum toate penele grele,care in ultimele zile ii impiedicau zborul.Trecand aceste 5 luni lungi,este gata din nou pt a zbura,gata pt a-si trai a doua parte din existenta.
In viata noastra,de multe ori trebuie sa luam o decizie_sa incepem un proces larg de renastere,pt ca sa putem zbura din nou,si sa trecem peste noi obstacole,noi orizonturi ;pt asta trebuie sa ne desprindem complet de obiceiurile ,de tabieturile,de viciile noastre,si de tot ce ne inconjoara si ne face zborul greu,ne face viata grea.
dOAR LIBERI DE PARADIGME,ACTIUNI,PUTEM sa ne bucuram de acest proces de renastere.
Povestea vulturului si a oamenilor este f .asemanatoare;la ambii fiindu-le f greu,sa gasesca o noua viata,plina de sperante si de bucurii,si mai ales de biruinta.Este atunci momentul de a lua o decizie.Renasterea este singurul proces pt a ne indeplini toate obiectivele.
Ai perfecta dreptate, sunt foarte multe asemanari intre noi si natura. Sun entitati care actioneaza numai pe baza instinctului cu care se nasc si se descurc destul de bine . Noi complicam lucrurile incepand sa gandim .
Gandirea este influentabila de diversi factori endogeni si exogeni. Gandirea daca este indreptata spre partea pozitiva si optimista influenteaza pozitiv daca nu ….stii zicala..culegi ce semeni!
Trebuie sa intelegem ca personalitatea, fie ea negativa sau pozitiva se formeaza in foarte multi ani, iar cand dorim sa facem o schimbare o dorim in 10 zile…ceea ce este imposibil dupa parerea mea.
Renasterea despre care vorbesti este la indemana oricui daca stiu exact care este drumul pe care trebuie sa il urmeze. Daca vezi destinatia fara sa vezi drumul…cu siguranta nu vei ajunge acolo fiindca
nu vei stii pe unde sa o iei .
Mi-a placut mult povestea vulturului, sper sa ne mai delectezi si pe viitor cu postari asemanatoare.
Ma bucur ca ti-a placut ,si in mod sigur mai sunt si altii carora le-a placut;
…si mie mi-a placut foarte mult,de aceea am tinut sa o postez aici ,pe blog,stiind ca aici sunt oameni care au cu adevarat,nevoie de o renastere…din toate punctele de vedere.
mai caut,si cand mai gasesc ceva interesant,folositor,voi mai scrie
pa
pa
Am observat ca atunci cand de dimineata am grija la respiratie si ma gandesc sa vorbesc fix cum arata in video cu Gareth imi iese toata ziua ok.Cand nu , si revin la normal..dau in balbaiala.:)Desi numai un episod pe zi , e oribil!!
De maine reiau controlul respiratiei , sa vad ce-mi iese..mai ales la bac.Prefer sa vorbesc pentru o perioada”mecanic” si dupa in final sa reusesc sa vb fara sa ma balbai.
De cand am vazut video am inceput totusi sa sun singura pe unde am nevoie la telefon.Sa vorbesc cu strainii e multmai usor decat la telefon , n-am idee de ce.
O sa va mai spun intamplari de ale mele sau solutii(daca le gasesc).
Salutare,
Ce mai faceti voi?
Uite,daca vreti sa ascultati ceva frumos-pe youtube;enchanted morning-poem by mother teresa(e ceva foarte,foarte frumos)
Numai bine,pa pa
Salutare prietenilor.Ma bucur foarte mult sa intru iar pe blogul asta, ultima data fiind acum multe luni.As vrea sa va spun iar povestea mea, asa ca vreau sa scriu liber, sa zic tot ce gandesc fara ocolisuri fiindca am observat ca daca spui tot ce simti cu adevarat, te descarci si totul o sa fie bine in jurul tau.
Ma numesc George si sunt un balbait si ma simt foarte bine .As vrea ca doritorii sa mi citeasca marturisirea facuta in 11 iulie 2011 ca sa ma cunoasca mai bine la sectiunea” Am terminat de tradus cartea “The comprehensive Stuttering Therapy” de aici de pe site,numele fiind tot George(ma prezint iar) acel baiat care a scris atunci intr un moment de cumpana.Buuuun, acum sa continuam cu noutatile.In primul rand imi pare rau ca nu am mai apucat sa scriu aici, desi puteam, am preferat sa mi fac exercitiile si sa incerc sa mi consolidez un mod in care sa pot pacali balbaiala.Am icitit cartea comprehesive stuttering therapy si pot sa zic cu mana pe inima ca este foarte buna si ca autorul stie ce spune.Astazi am intrat cam a 2-a oara pe site pe 2012 si vreau ca de acum inainte sa fiu un participant activ.Am citit cu mare interes ultimele topicuri si observ ca toate marturisirile voastre le simt si eu ca si voi.Vreau sa fac o mica paranteza si sa spun ca imi pare rau ca BOGDAN nu mai este aici sa posteze, chiar citisem foarte atent tot ce publicase si imi facuse o parere foarte buna dar m a cam dezamagit ca a plecat asa ca o furtuna ca nu raspundea lumea..poate o sa revina cine stie.. Referit la acest topic si la „Nu cei puternici rezista, doar cei adaptabili” o sa vorbesc aici pentru amandoua .Vreau sa luati ca atare faptul ca acum scriu asa cum simt eu in momentul asta fara sa incerc sa formulez fraze pompoase si care sa sune bine..scriu asa cum simt, asa cum imi vin mie in cap cuvintele.
Ca sa incep si eu cu aliniat asa cum spuneau invatoarele la scoala cand urmeaza ceva mai important, as vrea sa va zic cum ma simt eu acum, cum m am simtit acum ceva luni(mai precis cum ma simteam cand am scris prima oara aici pe 11.iulie 2011) si ce s a schimbat.Doar 3 cuvinte imi trebuiesc: MA SIMT EXTRAORDINAR.Ma simt bine in pielea mea si sunt foarte fericit acum. S a produs o schimbare majora a atitudinii mele, sunt din ce in ce mai fericit si observ ca totul are rost in viata mea. Asa cum s a tot scris pe aici, noi, balbaitii, nu prea avem incredere in noi si ne vedem aproape incapabili de a o dobandi. Pun pariu toti suntem la fel in momentul in care ne trezim, in secunda in care suna alarma telefonului..dar de aici lucrurile se despart: unii dintre voi poate ca se duce la baie/mananca/face dus etc etc; eu in schimb imi pun simpla intrebare: „de ce sunt eu fericit in viata mea acum?/ce ma face pe mine fericit in viata mea acum?” si atunci pe loc, in imediata secunda cum mi am pus intrebarea caut in creierasul meu raspunsul sincer..si asa incepe monologul meu de dimineata care imi transmite numai incredere si care imi spune ca o sa fie o zi buna, ca o sa ma simt bine, ca o sa spun bancuri la colegii din grupa, ca o sa vbesc cu toti, ca o sa socializez cu lume noua..Asa e viata mea de vreo 5 luni acum, TREZIT, ZAMBIT,SIMTIT BINE toata ziua. Eu ma simt foarte confortabil vorbind acum aici si scriind tot ce am scris pana acum.Nu mi mai bate inima ca atunci cand am scris prima oara pe acest blog, nu mi tremura vreo mana, nu nimic..MA SIMT FOARTE INCREZATOR, ma simt foarte bine pentru ca spun lucruri adevarate care mi s au intamplat si ca mi ajut semenii. Vreau sa incercati sa va simtiti in largul vostru, vreau sa fiti voi insine in orice situatie, in orice moment. Vreau sa zambititi dupa ce va suna ceasul si sa aveti in gand imaginea asta „este o noua zi, o noua zi in care o sa vorbesc asa cum imi doresc, asa cum ma comport, asa cum simt si cum vreau eu..si apoi sa incepeti sa va puneti intrebarile magice :de ce sunt eu fericit in viata mea acum?ce ma face pe mine fericit? de ce sunt eu entuziasmat in viata mea acum?de ce sunt eu recunoscator in viata mea acum?de ce sunt eu mandru in viata mea acum?de ce sunt eu bucuros in viata mea acum?asupa carui lucru sunt eu dedicat in viata mea acum?pe cine iubesc eu in viata mea acum? si sa fiti cei mai sinceri oameni de pe planeta asta. Vreau sa faceti acest exercitiu lingvistic, acest exercitiu de imaginatie, acest monolog..de preferat ar fi sa va treziti cu 15 minute inainte si sa vorbiti ca si cand ati vorbi cu cineva, nu in gand. Eu asta fac in fiecare zi de 5 luni si ma simt excelent..indiferent ca ploua, ninge sau e soare, eu stiu ca o sa am o zi buna, o zi nemaipomenita, o zi extraordinara. Vreau sa incercati acest exercitiu si sa fiti sinceri cu voi, sa spuneti tot ce aveti in minte si in suflet.
Nu stiu cum o sa apara aceasta scurta marturisire, chiar daca pare inestetic putin imi pasa fiindca asa cum am spus, scriu tot ceea ce simt si nu vreau sa formulez si sa scriu cat mai lizibil..sper ca nu e greoi de citit si astept comentariile voastre. Va promit ca o sa mai postez maine sau poimaine cu ce exercitii mai fac si ce am mai constatat. Va asigur ca daca vreti cu orice pret sa scapati de balbaiala si sunteti sinceri cu voi, cu siguranta o sa vedeti progrese extraordinare.noapte buna si ne auzim maine
Salut. Nu stiu ce se intampla, am scris aseara ceva din viata mea si vad ca nu a aparut..sper sa se rezolve.
Salut tuturor,George,
Chiar m-a impresionat tot ce ai scris,chiar daca nu e FOARTEcorect,sau mai stiu eu ce…e neaparat nevoie asta?cred ca nu..
Important e ce si cum te simti tu ,chiar ma bucur pt tine,ai scris niste ”trucuri”,pe care le voi ”imprumuta’; si eu,pt ca sunt folositoare.
FELICITARI!
Bucura-te de viata,pt ca e frumoasa!
Asteptam sa mai scrii
pa pa
Buna Rebeca. Ma bucur ca ti a fost de folos istorisirea mea..Buuun acum sa incepem si pe cealalta parte de exerctii. In afara de exercitiul prezentat in commentul anterior mai fac inca un exercitiu foarte important si care cu siguranta o sa va ajute. Asa cum unii dintre voi probabil cunoasteti, istoria lui Demosthenes este foarte interesanta. Se zice ca el era in slujba Senatului sau ceva in genul unde trebuia sa dialogheze des cu ceilalti membrii; pe langa asta avea si o voce firava. El fiind balbait, ca noi, ce s a gandit el? Se ducea frumusel pe malul marii, culegea pietrricele de pe plaja, le baga in gura si incepea sa vorbeasca, sa monologheze foarte tare, aproape cat sa nu se auda valurile. Eh, dupa ceva timp a inceput sa vorbeasca normal si destul de tare incat a devenit un orator cunoscut..cam asta e istoria, nu stiu cat de adevarata e dar sigur are un sambure de adevarat. Fiindca visul meu este sa pot vorbi cat mai natural si mai normal, chiar vreau sa fiu un fel de orator si am inceput sa fac un exercitiu asemanator.. Il execut in felul urmator: am luat o carte, orice fel de carte(de preferabil ar fi una pt dobandirea increderii in tine sau ceva asemanator) eu am fratii karamazov de dostoyevski :)). In locul pietricelelor evident ca m am gandit la ceva asemanator si am ajuns la concluzia ca morcovul se potriveste perfect. Asa ca taiati morcovul in particele cam de marimea unei boabe de mazare poate si de fasole dar nu incat sa aveti toata gura plina, sa mai respire si ea . Si acum incepe efectiv partea practica: eu citesc cam 2 pagini pe SILABE cu morcovul in gura(o sa va amuzati poate dar chiar e eficient cel putin pt mine acest exercitiu) apoi acelasi pagini tot cu morcovul in gura dar sa cititi cursiv si rar si apoi acelasi pagini fara morcov tot citit normal, clar si tare. Mentionez ca de preferabil ar fi sa cititi tare chit ca aveti morcov in gura si poate chiar mai sare..nu i bai, il luati apoi. Ce am observat FOARTE IMPORTANT este faptul ca TREBUIE sa gesticulati cu cealata mana libera(una fiind pe carte). EU am reusit sa reduc balbaiala aproape de minim gesticuland cand povestesc cuiva ceva cand dialoghez cand fac orice..si e chiar si interesant si captivant pt unii oameni cand explici gesticuland. Inainte deloc nu gesticulam, acum rup si chiar vorbesc lejer cand zic un banc sau ceva in genul si gesticulez, fac bancul mai interesant. Sper sa va fie de ajutor ce v am spus si sa mai comentati anumite metode de-ale voastre. Mentionez ca atat primul exercitiul din postul de mai sus l am luat de pe un forum asa ca nu mie imi revin creditele ci autorului alexandru:). numai bine va urez si multa perseverenta si vointa.
salut george
ma bucur k ai intrat pe blog sa ne spui cateva marturisiri din viata ta..speram sa ne fie de folos sfaturile tale..si multumim mult
ai spus k ai term de tradus cartea.imi poti trimite pe mail?te rog mult alexandra.popa17@yahoo.com
Revin si eu.
Incep sa ma simt cat de cat mai bine.Chiar ieri stateam si ma gandeam ca in clasa a 5 nu puteam scoate 2-3 cuvinte fara sa ma balbai , la scoala cand ma asculta la fel..iar acum vorbesc liber in clasa( stiti ce rau e sa vrei sa spui ce crezi , sa ai tupeul necesar dar defectul asta?)
Te inteleg perfect Adina.. Asa suntem noi, cei care avem problema asta. Eu m am gandit sa incerc sa schimb foaia si sa spun tot ceea ce gandesc. De vreo luna am inceput sa mi schimb atitudinea si sa aduc in discutii ideile mele, gandurile mele, completarile mele asa direct cand dezbat un subiect cu prietenii, etc. Acum chiar nu mai sunt cum eram inainte adica ochi si urechi, intr un ungher, ascultam tot ce se vorbea, asteptam si evident ca aveam in mine sa spun foarte foarte multe..aveam multe completari, multe idei noi, multe chestii noi, dar fiindca aveam ceva in creieras, un gand care imi zicea ca poate/o sa ma balbai taceam si tineam totul in mine. Acum parca am renascut : aud si completez cand e cazul, zic o noua idee, mai buna mai proasta nu conteaza, cert e ca vorbesc usor, relaxat, comunic si dialoghez muuult si bine uitand de acel gand care imi zicea ca o sa ma balbai. Asa cum am zis cateva posturi mai sus, in exercitiile pe care le fac, cu precadere la cel in care monologam de ce sunt eu fericit/entuziasmat etc, argumentam ca acest gand nu mai este prezent, nu mai trece prin creieras- acest fior care este in noi cand vorbim cu o persoana superioara/ cand trebuie sa sunam pe cineva etc, acel fior care ne face sa ne „inmuiem” si sa cadem prada balbaielii-,eu imi ziceam ca gata, s a dus, ca a disparut; pur si simplu credeam ca s a dus din mine. Pot sa vorbesc acum cu oricine usor si relaxat, evident ca mai am ceva emotii cand mai duc sa caut decanul sau vreun profesor, dar sunt emotii normale, caracteristice omului si f rar ma balbai in asemenea caz. Sunt de parere ca acest gand o sa plece din mintea voastra doar infruntand temerile si momentele in care simtiti cum creste tensiunea prin voi, cum creste pulsul si adrenalina..exemplu atunci cand urmezi la examen oral etc. Daca infruntati temerile, mergeti cu capul sus, zambiti si credeti cu tarie ca acest fior care trece prin voi nu mai exista, atunci o sa vedeti asa usor ca o sa va fie din ce in ce mai usor sa comunicati, sa vorbiti cu oricine. Este exact asa cum se intampla cand te inchini: ai in tine credinta ca Dumnezeu ti a auzit rugaciunea si ca o sa ti faca un bine..asa si aici, sa credeti ca nu mai exista acel fior si sa mergeti cu capul inainte in orice situatie care va provoca inainte frici/puls mare/ganduri ca o sa va balbaiti. Fiti ca niste spartani si iesiti campioni din arena.
Buna,
Chiar e frumos ce ai scris,cum gandesti,ai o foarte mare incredere in tine si asta e fenomenal-FELICITARI!
Eu o sa am marea”confruntare”cand dau comepentele..adica in vreo 2 sapt:(.Am pune emotii..mai ales la romana , la engleza e mai ok dar la romana nu prea.
Trimite-mi si mie cartea te rog!bubble.adina@yahoo.com .Si daca vrei sa vb poti pune id-ul.
La ce faculta esti?Nu ti-e frica de licenta..sau de viitoare slujba?
*Competentele
Am uitat sa va zic ca azi am fost sa duc invitatiile la profesor(pt ca mie-mi place sa ma implic in multe chestii:( cate n-as face daca as scapa de balbaiala :-j ) si nu m-am balbait decat..o data cand ii spuneam dirigii ceva.:(Oricum, a fost scurt(doar o data am repetat).Urasc momentele de genul!!
Buna seara. Acum am venit de la o ieseala de la o bere si sunt chiar bineee desi spre uimirea mea m am balbait ceva dar sincer chiar nu mai pun la suflet. Am fost cu un bun amic am vbit, am discutat despre una alta si nah, am inceput sa ma mai balbai. Dar ceea ce am observat este faptul ca nu e genul de acea balbaiala pe care o ai atunci cand iti este frica de ceva anume. Chiar nu aveam deloc acel fior prin creieras care sa mi spuna ca o sa ma balbai. Pur si simplu m am balbait cred ca de la oboseala si ca nu am mancat desi eram cu berea n mana :)). Dar ma simt chiar bine, chiar foarte bine..e ok, m am balbait, trece..nu mi fac griji pt ca stiu ca maine o sa fie ok dupa un somn de minim 10 ore.Aaaa ce voiam sa va zic.. voi faceti promotii?eu mai fac ca imi mai trebuie un ban una alta..Poate ca la inceput am fost mai reticent dar acum sunt super ok. De mult timp mi am zis ca cel mai eficient mod de a combate balbaiala e sa o infrunti..zis si facut. De vreo 10 zile de cand fac promotie in altex mi am propus in fiecare dimineata la acel exercitiu care implica monologul, sa ma duc tinta spre persoana care trece pe la raionul meu. Poc am ochit un cuplu, crestea un pic in mine pulsul si gandurile rele ca ma pot balbai dar foarte putin comparativ cum eram inainte, si „sho” pe ei:))..le am zis, le am povestit am zambit la greu, le am aratat dar n au cumparat :)). Dupa aceasta isprava, la urmatorii clienti mi a mers gura ca lui cicero(mare orator). Ceea ce observ si am mai si zis, este sa infruntati balbaiala, emotiile, pulsul care trece prin voi cand trebuie sa vorbiti cu cineva etc. Si azi la facultate am abordat un profesor foarte usor, conversatia a decurs destul de normal si ok si mi am dat seama ca atunci acest gand ca m as putea balbai nu a fost deloc prezent. Luptati sa scapati de gandul asta, fiindca el e acuzatul din toata treaba asta.
Ciprian..posturi noi?
Buna Adina
Urmeaza si posturi noi , chiar am scris un articol intr-o seara, dupa care mi-a picat netu timp de 2 saptamani , fara sa imi dau seama am reinstalat si windows-ul si am pierdut tot ce scrisesem. Nu am mai avut timp sa caut pe internet noutati asa ca astept sa apara ceva interesant. Pana atunci va astept pe voi sa mai postati. Imi place foarte mult cum scrieti si citesc cu multa placere fiecare comment chiar daca nu va raspund la ele. Numai bine!
Ce mai faceti prieteni?cum mai sunteti?Ce vi s a mai intamplat nou?Eu acum ma concentrez mai mult pe exercitiul care implica monolog, cel care este facut dupa metoda lui Demosthene l am cam abandonat pentru ceva timp. Zi de zi imi dau seama ca tot ce se petrece cu noi tine doar de psihicul nostru si de semnalele cu care s a obisnuit creierul nostru, ducand la balbaiala. Incerc zilnic sa ma impotrivesc acestor semnale si sa dau altele complet noi, altele curate, pline de incredere, ca sa ma simt ca un om normal. Observ ca daca vrei neaparat ceva anume si te lupti pentru el, sigur o sa castigi lupta..M am decis sa infrunt orice frica si drept urmare chiar astazi am avut o promotie sa vorbesc cu niste directori de gradinite in vederea lipirii unor afise cu ocazia zilei copiiilor.M am sculat, m am spalat pe ochi, am facut susu :)) apoi la exercitiul meu care implica monologul. Terminat dupa ~35 min, mancat vreo 2 snitele apoi spre gradinita.(mentionez ca si ieri am fost sa dau pliante dar eram cu cineva si ea a facut cam toata vorbaraia). Ajung la prima gradinita,imi zic in gand ceva in genul „ce naiba ma, esti barbat sau ce?”, ma ia putin un gand nastrusnic dar ii dau ignore total si poc, intru in cladire, si imediat vad o educatoare, zambesc, stiind ca o sa mi fie bine si incep frumos : Sarut-mana, sunt de la Real, am fost ieri si am distribuit flyere si as vrea sa lipesc si niste postere…etc. Totul erfect, zambesc, ea imi zambeste, multumita, lipesc totul merge bine. Plec incantat, fericit ca mi am invisit temerile, asta fiind obiectivul principal pt care am ales aceasta promotie.Apoi la a 2-a gradinita la fel, intru, ma intampina un barbat, ii zic de ce am venit, totul intr o dictiune aproape perfecta, apoi vine o educatoare, ii zic si ei, si poc ma trimite sus la director. Zambind suav am urcat scarile, am vazut pe usa scris DIRECTOR( stiam de altfel ca acolo are biroul ca vorbise cealalta persoana ieri cu dansa) si instant ciocan si intru fara a avea vreo secunda de relaxare sau ceva in genu.Sarutmana sunt de la Real, acelasi speech cu o dictiune perfecta(a nu se intelege ca memorasem ceva..pur si simplu instinctual), vorbesc cu dansa mai mult, imi pune intrebari ii raspund cu calm usor, mai gesticulez(ma ajuta enorm de mult) si totul decurge cu bine, sunt multumit de mine, de prestatia mea, 0 balbaieli, totul a mers ca la carte, adio temerilor. Stiu ca putem reusi daca invingem aceste temeri. asa ca va doresc in continuare sa va luptati in orice moment.
Buna’
Da,chiar e remarcabil ceea ce faci,cum incerci sa te autodepasesti in fiecare zi.
Da,e nevoie de lupta,lupta si iar lupta si sa nu te lasi niciodata;ca de altfel ,in orice alt lucru,daca-l vrei cu adevarat,trebuie sa lupti pt a-l obtine…cu mult curaj si intotdeauna cu capul sus ,orice ar fi(ex.zambitul,de care ziceai).
Si,facand toate aceste lucruri,viata se ”vede” dintr-o alta perspectiva,nu-i asa?
Stii,am auzit un motto undeva la un post de radio ,care spunea cam asa:daca vrei sa obtii succesul,e necesar sa faci lucruri care sunt peste puterile tale-doar asa ”crestem”…mi s-a parut foarte frumoasa afirmatia asta.
PS Ce inseamna susu?:)
Succes in continuare!
Viata e frumoasa!!!
Cred ca se refera ca s-a dus la baie :))
Referitor la competente (Ca nu pot edita mesajul anterior)..ce ma deranjeaza e ca am o stare urata de vreo 2-3 zile , fara motiv 😦
Competentele sunt la romana la ora 5, o sa incerc de cand ma trezesc sa respir cum e in video Gareth Gates si sper sa fie bine.
Care e exercitiul lui Demosthene?.
Chiar sunt curioasa sa vad cum ma descurc maine , mai ales ca am nimerit in aceeasi comisie cu 2 colege(avem acelasi nume de familie) si na , stresul e mai mare..
Ceva sfaturi pt luni?..dau competentele…
Neata. Da, ma referam la pipi :)). Am cam fost ocupat cu verificari saptamana asta si nu prea am avut timp sa mai postez ceva.Trebuie sa va zic noutatile, asa ca am fost la un „interviu” ieri si a fost chiar foarte bine.Zilnic observ cum vorbesc din ce in ce mai bine, si chiar am asa, un charm in vorbit, chiar e foarte relaxant plus ca mai sunt si rarait :)). La inteviu a fost super, am vorbit normal, calm, am glumit destul de mult..faptul ca cei 2 intervievatori au fost studenti ca si mine ~ 24 ani, mi am permis sa glumesc.Totul e bine in viata mea, anul asta cred ca e cel mai bun din cate mai stiu, mai ales ca fac de 6 luni exercitii si totul merge bine, mai bine decat ma asteptam..sunt tare curios cum o sa fiu la finele anului, sunt tare entuziasmat sa aflu cum o sa vorbesc, presimt ca aproape ca un orator.
Acum referitor la tine Adina, ce sa zic..eu am urmarit doar putin din Gareth Gates si am inteles ceea ce face..e metoda lui si sunt fercit ca acum este atat de bine. Sunt de parere ca fiecare trebuie sa si gaseasca o metoda proprie prin care sa se simta destul de bine in propria lui piele si destul de increzator in fortele sale. La mine este acest monolog pe care il fac in fiecare zi si care imi da dispozitia necesara si puterea de a controla dialogul cu alte persoane. Eu asta imi doresc, sa mi infrunt temerile, pentru ca asa stiu ca o scap definitiv de balbaiala si o sa ma simt mult mai relaxat si degajat. Ma dedic sa lupt pentru mine si sa infrunt orice situatie tensionata..cam asta e deviza mea. Iti recomand si tie sa te duci maine la 5 cu privirea sus, cu pieptul in fata:)) si cu umerii in spate si sa controlezi situatia, sa fii tu in control in dialogul cu profii. Stiu ca poate pare un paradox, dar eu imi doresc sa am din ce in ce mai multe situatii de genul acesta, chiar am in luna asta vreo 2 examene scrise si apoi orale si chiar VREAU sa ma duc peste prof, sa controlez dialogul, sa ies in evidenta cu calitatile mele. Comparativ cum eram pana acum vreo 6 luni..simt ca sunt din ce in ce mai avid de control si putere, vreau sa stapnesc situatia din ce in ce mai mult pentru ca simt ca asa imi depasesc orice teama si chiar uit de balbaiala..defapt ea se duce din mine.Iti recomand sa fii cat mai naturala, sa ai incredere in tine, si da navala peste profi, zambeste-le, fa-i sa se simta comozi in timp ce vorbesti cu ei.
Ce faculta faci?
Ms , azi am iesit cu o prietena si am vorbit despre cum balbaiala &co si m-a ajutat sa ma relaxez si sa ma mai deschid
Ms pt raspuns.Va anunt maine cum e.
Da,
Mi se pare foarte buna metoda asta a ta,George ,cu monologul din fiecare dimineata,si faptul ca iti doresti sa ai parte de cat mai multe situatii ”stresante”,ca astfel sa scpi de balbaiala de tot,sa te autodepasesti;tintesti sus,si asta e foarte bine-am sa iau ”reperul” asta si pt mine,in dreptul meu.
Vreau sa va spun cate ceva despre mine,si daca vreti,sa ma ajutati la doua probleme:))
Sunt casatorita de 8 ani,si in acest timp nu am lucrat nicaieri,inafara de casa,adica curatenie,spalat,facut mancare,ingrijit copii(am o fetita si un baiat,care la toamna merge clasa 1),mers la cumparaturi,la serbari,la sedinte la gradinita etc,etc;lucruri din astea…
…si m-am cam saturat sa fac in fiecare zi aceleasi lucruri,mi se pare totul atat de monoton;simt nevoia de o schimbare,stiu ca pot face si altceva si vreau asta;eu am terminat la asistenta medicala,si deoarece nu am lucrat deloc,in anii premergatori absolvirii,acum ,ca sa ma pot angaja undeva,trebuie sa mai fac cateva luni de practica in spital,sa-mi reamintesc ”meseria”;si mi-e frica sa incep,m-am obijnuit si ma simt ”comoda,in siguranta”,in ”mediul casnic”,dar imi fac curaj,si o sa ma duc,pt ca asta e lucrul pe care mi-l doresc tot mai mult acum ,si cum ziceai,tu ,George,o sa-mi impun si eu sa fac lucruri grele,mari;astept incurajari de la voi…
Si inca ceva-vreau sa ma inscriu reprezentanta la Oriflame,si nu stiu daca e o idee prea buna-acum cer parerea unei fete,dar nu e exclusa nici din partea unui baiat;din perspectiva comunicarii,atat verbal cat si la telefon,as ”creste”,si bineinteles mi-as face prietene noi,dar (exista un ”dar”:)),toate cosmeticele astea,nu ma incanta,adica nu prea sunt atat de bune pt piele(de fapt nici o chestie ce tine de cosmetica,pt ca cred ca,pe termen lung ne face mai mult rau decat bine)…si daca m-as inscrie,nu stiu daca sa putea tine piept ”tentatiei”,de a nu ”aduna”,toate ”prostiile”alea,si a
le folosi,bineinteles!Vreau un sfat si aici:)
Am uitat sa precizez ca ,dupa ce m-am casatorit,am plecat in Spania,unde am locuit 7 ani de zile(asta ar fi un motiv pt care nu am avut un serviciu fix.
Metoda care la mine functioneaza,adica metodele ,sunt:atunci cand sunt libera de ORICE inhibitii,absolut de orice,doar atunci ma simt increzatoare in mine,in fortele proprii,relaxata,comunic eficient armonios,ma simt bine in pielea mea,cu alte cuvine;si am ”imprumutat” una de la George,aia cu monologul ,chestia cu fericirea(de ce sunt eu acum fericita,care sa fie motivul?),si repet fraze care-mi dau incredere,putere sa merg inainte,orice ar fii(ploaie,soare,furtuna,zapada,un motiv de ingrijorare,stress,rautatea omeneasca,invidia,etc).
M-as bucura daca si Ciprian ar fi putin mai activ
Numai bine,pa
M-am bucurat asa de tare acum 2 ani si ceva cand aflasem ca se produce:the king’s speech.
Cred ca fost extrem de bine ca s-a internationalizat si s-a facut cunoscuta aceasta tulburare pt ca multi nu o luau in seama sau , cum sora mea obisnuieste sa zica , e numai in capul meu , nu exista balbaiala.
Balbaiala exista , si acest film a deschis mintea mai multor persoane ce nu aveau idee ce impact are tulburarea asta de vorbirea pt cel ce o are.
Am gasit ADEVARATUL discurs al regelui george vi.Pentru a spune cat mai bine face pauza+se misca de pe loc.
Daca observati la minutul 2.42incearca sa spuna ceva nu reuseste si renunta, la 2.53 pateste la fel si din nou 3.30 se balbaie putin.
Nu vreau sa-mi imaginez prin cate a trecut omul acesta , mai ales fiind rege al unei tari asa de importante , si a mai avut si razboiul..
Abia astept sa vad cum ma descurc in 4 ore.
@Rebecca , mama imi povestea de o prietena de a ei ce are 50 de ani si a facut acum 4 ani dreptul(desi femeia avea afacerea proprie , magazin de haine) a vrut ea toata viata sa faca dreptul sa devina judecator.
Fiicasa a fost si ea la drept.Cand sa dea examenul pt baroul , femeia a luat si fiica ei nu.A avut deja 2 procese si nu se lasa , vrea sa-si vada visul sa ajunga judecator.Deja a dat anul asta examenul pt magistratura , dar desi nu l-a luat nu se lasa , ea asta vrea sa faca!!!
Curajul si determinarea ei sunt foarte constructive pentru mine.N-o sa ma las niciodata fara sa lupt pt ceea ce vreau.Cu balbaiala sau fara.
http://www.youtube.com/watch?v=WF8q45vwf-0&list=FL3EIokH8HAVP0Q6xMyRrbZA&feature=mh_lolz Filmul cu discursul regelui
Buna. Fac Automatica in ploiesti la UPG. Rebeca iti doresc sa ti infrunti temerile si sa faci ceea ce ti place. Asa cum zicea si Adina, daca vrei ceva foarte mult, cum e cazul tipei care vrea sa devina judecator, baga tare, lupta pentru tine si pt viitorul tau, manifesta te cum vrei dar fa ceea ce simti. Eu desi o sa ies inginer la anu(dar e un mare dar :)) ) prefer sa vorbesc din ce in ce mai mult cu lumea, sa socializez, sa conversez. A ajuns sa mi placa foarte mult dialogul, incat numai la asta ma gandesc..desi pana acum eram un fan al ungherelor in care stateam si ascultam si tot ce puteam zice era poate doar o completare a unei idei. O sa fim bine atata timp cat o sa ne luptam pt noi, pt viitorul nostru, pt bunastarea psihica. Ma simt foarte relaxat si fericit cand sunt prins in conversatii si stau muult timp si tot zic si tot vorbesc fara sa ma balbai sau cand zic un banc..simt ca balbaiala se indeparteaza de mine si eu devin din ce in ce mai sigur pe mine..e cel mai bun remediu impotriva balbaielii, sa iesi din acel ungher si sa te afirmi tuturor sa nu te mai gandesti ca poate o sa te balbai sau poate ca cineva nu stiu ce o sa creada despre tine..nu, fara astfel de ganduri, doar ganduri vesele si fericitie si mult dialog vesel si zambitor.
Adina, sunt sigur ca o sa te descurci foarte bine si o sa iei cel mai mare calificativ. Am incredere in tine si in toti balbaitii mei care in curand or sa fie cei mai norocosi oameni si care or sa vorbeasca foarte frumos, uitand de balbaiala.
Rebeca, fa te reprezentant oriflame, merita:)). Nu conteaza ca iti plac sau nu produsele..daca vrei sa dialoghezi, sa conversezi cu lumea, iti recomand cu foarte mare placere sa faci lucrul acesta. O sa scapi de monotonie si sunt sigur ca o sa te descurci bine, o sa vezi ca n o sa te mai balbai si o sa zambesti din ce in ce mai des.Am incredere in tine si stiu ca poti sa o faci!
Multumesc Adina,George pt incurajari,pt sfaturi ,recomandari;imi promit mie ca am sa fac toate astea,si apoi va promit voua:)…nu stiu,simt ca mi-am facut doi prieteni noi(pe voi doi)-frumos…chiar nu se pierde vremea aici;
Eu ,in privinta balbaielii,a comunicarii sunt ok,as spune foarte bine,tot timpul sunt vesela,plina de viata,ma intereseaza trairile celor din jur,vorbesc relaxat,fara nici o problema;doar uneori ,cand ma grabesc,sau sunt foarte obosita mai apare ceva balbaiala.
Va doresc succes la amandoi la sesiune
pa pa
Adina,cum a fost la examen?
Bine , am luat experimentat.
Marti am engleza oral , daca vorbesc ok sunt cea mai multumita!
Nu vreau sa va descurajez, dar nimeni nu scapa de balbaiala cu adevarat. Sunt momente ca niste „revelatii”, daca pot sa le spun asa in care ai senzatia ca ai scapat, lucru ce-ti produce o mare bucurie si simultan te distrage de la problemele emotionale care provoaca balbaitul. Dar el revine… O stiu pe pielea mea. Sunt genul de balbait care nu poate raspunde cum il cheama, in special in fata unui strain sau unei figuri autoritare. Cu prieteni (vorba vine ca nu am asa ceva), cunoscuti, e mai usor desi nici atunci nu vorbesc coerent. Nu cred ca are rost sa vorbesc despre aceste suferinte care acapareaza toata viata sufleteasca si care ne impinge sa adoptam comportamente evitante. Noi balbaitii, ca si altii cu diferite probleme psihice (da, eu asa o consider) suntem prea ocupati sa supravietuim in rutina asta mizera pe care singuri ne-am format-o. Si nu putem constienta asta tot timpul din pacate, daca am putea, vindecati am fi.
Imi amintesc un eveniment foarte urat de anul trecut, cand eram anul I de facultate, la medicina. Aici majoritatea examenelor sunt orale. Am dat un examen intr-o zi de vara, stiu ca venisem foarte stresat, ma simteam si nepregatit, si am intrat la examen. Am avut ghinionul sa nimeresc cu o profesoara foarte isterica… Ma chinuiam sa-i spun primul cuvant…nu reusesc sa spun nimic decat „hahaiala” cum a spus si ea la modul agresiv. M-a intrerupt, m-a facut de 2 bani in fata a 30 de colegi, mi-a spus ca nu am ce cauta in aceasta facultate, plus cateva jigniri, motiv pentru care m-am retras, i-am zis ca nu am nimic de spus si am iesit. Uimitor e faptul ca atunci cand ma chinuiam sa-i spun subiectul, stiind ca asta astepta, nu am reusit nimic. Cand a trebuit sa-i zic ca ma retrag, am facut-o foarte natural. In general la examenele orale eu observ aceasta chestie la mine : ma balbai pentru ca stiu ca se asteapta ceva de la mine ! Cand discutia se termina, si profesorul ma intreaba o chestie, doua, in afara examenului pot vorbi rezonabil.
Asta e o pista de analizat care indica originea nevrotica a acestei „poveri” numita balbaiala. Suntem nemultumiti de noi insine, si practic traim anumite scenarii de viata in care ne consideram singuri cei inferiori. Balbaitul doar ne confirma acest lucru, lucru pe care noi il „stim” din inconstient. Un alt indiciu care ma duce catre acest lucru e faptul ca mi-e imposibil sa-mi schimb ideile astea despre mine, desi stiu ca ele sunt false si ca-mi intretin starea, totusi nu pot renunta la ele cu adevarat. Acest scenariu pe care ni l-am creat singuri e mult prea puternic, probabil isi are radacinile in primii ani de viata. Am parinti destul de dominanti, mereu nemultumiti, si ma gandesc ca e posibil ca eu sa fi preluat de la ei modul in care ma privesc pe mine insumi. Si acum ma gandesc ca am un examen in 2 zile, cu aceeasi profesoara de atunci, si pur si simplu nu am curaj sa ma duc. Ma simt secat, epuizat, cred ca voi lasa examenul pe toamna sperand sa nimeresc la alt profesor. Da, e un comportament evitant, dar totodata realist. Oricat curaj as avea sa ma duc acolo, nu as vorbi coerent. O stiu pentru ca am incercat, m-am fortat, m-am dus, si tot m-am balbait.
Avand in vedere domeniul pe care mi l-am ales sa profesez, daca nu fac ceva sa scap de balbaiala o sa fiu mort, pot sa-mi iau adio de la tot. In rest, am incercat cu pastile, medicamente, psihiatru dar nu a mers. Psihiatrul mi-a pus tot felul de intrebari al caror rost l-am intuit stiind ceva psihologie. Ea, psihiatrul, credea ca eu prezint agitatie psihomotorie, o entitate psihiatrica ce apare in cazul bolnavilor psihotici. Nu ma mai mir ca mi-a pus intrebari de genul „ai senzatia ca lumea nu e ceea ce pare?” si altele de genul care m-au facut sa ma simt de-a dreptul penibil. Am urmat totusi tratamentul cu anti-psihoticul acela (cica special pt reducerea agitatiei psihomotorie) si nu s-a ales nimic de capul meu. Dormeam toata ziua, eram un zombie, nu simteam nimic, nicio emotie, dar de balbait tot ma balbaiam. A naibii povara, nu disparea. Odata m-am indopat cu 3 pastile de xanax simultan pentru a face fata unei prezentari orale. Degeaba… m-am balbait la fel, desi practic nu simteam nicio emotie. Pastilele doar forteaza organismul sa nu mai manifeste semnele anxietatii, actionand la nivelul sistemului nervos vegetativ simpatic. Blocand receptorii care activeaza simpaticul, practic tahicardia, transpiratia, inroseala, si toate celalalte simptome ale anxietatii sunt inhibate. Totusi … problema persista in mintea ta. Nu lucreaza la nivel psihic acest lucru. Doar in cazul depresiei endogene pastilele au un efect, in cazul anxietatii insa prea putin.
Problema asta e foarte foarte adanc inradacinata, iar parerea mea e ca e imposibil sa o mai rezolvi. Ne plac povestile despre miracole, bla bla bla-uri, dar realitatea e crunta. E un handicap de care nu poti scapa. Doar il poti ameliora cat sa traiesti, dar mereu va recidiva, niciodata nu-ti va da pace. E ca un cosmar care te bantuie, Iar implicatiile acestui lucru le stim toti…singuratate (cu care slava cerului m-am obisnuit din plin), pozitie sociala cat mai marginala (te multumesti cu ce apuci), frustrare (care se trage din incapacitatea de-a fi tu insuti la adevarul tau potential), depresie (urata boala, am scapat insa de ea, si am invatat sa ma accept asa defect), si combinatii intre acestea de dinainte.
Viata e dura, nu ne nastem egali, si pe langa asta mediul in care traim ne face si mai inegali. La cine te poti plange ? Daca esti religios (eu nu sunt) poti sa-l tragi pe Dumnezeu de maneca… :)) Desigur ca vei rezolva asa, ca intotdeauna…
Cine viseaza la vindecare, viseaza frumos el, dar parca nu as da realitatea pe un vis, oricat de frumos ar fi. Macar luciditatea sa-mi ramana daca celalalte sunt compromise. Balbaitului ii este refuzat dreptul de-a exista in totalitate. El niciodata nu poate arata cine este in totalitate, nu isi poate folosi potentialul avand in vedere ca in mai toate domeniile de activitate ti se cer bune abilitati de comunicare. (bune, nici macar mediocre, nu mai zic de ale noastre). In rest ce sa mai zic…traiesc ca liliacul ocolind lumina zilei, nu care cumva sa se afle despre problema mea. Desigur ca e doar un joc pe care-l fac cu mine insumi, m-as mira daca mai exista fiinta umana in toata facultatea aia care sa nu stie cine sunt. Din fericire, viata nu e infinita, si imi raman putinele bucurii accesibile celor ca mine, bucurii simple cum ar fi izolarea, muzica (clasica mai ales), un film bun… ce altceva sa mai cer ? Imi sunt de-ajuns toate astea…
In speranta ca nu v-am plictisit (altfel nu mai citeati pana aici, nu ?), va urez succes in ale voastre, si mai „vorbim”. (din fericire nu trebuie sa vorbim, ci doar sa scriem, o adevarata usurare).
PS: Chestiile „tehnice” au fost deja spuse pe-aici, asa ca nu am mai insistat pe ele. Lucruri gen tehnici de respiratie, gandire pozitiva, putina psihologie cognitiv-comportamentala, lucruri care mie nu mi-au folosit niciodata…
Pa pa !
Salut Alex,
De mult nu am mai citit ceva cu atata atentie precum am facut la postarea ta. Imi place ca esti sincer, vezi lucrurile in ansamblu , realist si totodata oferi multe argumente care iti sustin parerea. Pe scurt imi place ce si cum ai scris. Totusi , chiar tu ai dat si solutia la balbaiala in primele randuri, intr-adevar , niciodata nu poti scapa de ea in totalitate, insa poti transfera starea pe care o ai in momentele in care nu te balbai in momentele stresante. Este extrem de greu si nu iti iese mereu. Cei care spun ca au scapat de balbaiala in totalitate s-au obisnuit cu mediul in care traiesc, subcontientul s-a obisnuit cu rutina si s-a adaptat astfel incat blocajul psihotic nu mai apare asa des . Problema consta atunci cand ies din acest tipar, subcontientul este luat prin surprindere si revine la vechiurile obiceiuri . Ideea este ca initial trebuie sa ne axam pe imbunatatirea fluentei (si daca unii reusesc mai mult este foarte bine) , unele trucuri care te ajuta sa eviti blocajul sunt binevenite , pana atunci trebuie sa lucram la partea emotionala, care sustin in continuare ca are 90 % importanta in combaterea balbaielii , vorba aia ..bicicleta fara pedale nu foloseste la nimic , dar fara ghidoane degeaba iti foloseste. Ciao!
Alex,
Nu te mai victimiza,asuma-ti responsabilitatea pt actele tale,pt ceea ce simti si esti acum;pur si simplu nu mi-a venit sa cred cand am citit ce ai scris ;si la mine,sunt momente cand mai apare gandul ca balbaiala e ceva MARE,PUTERNICA,si ca nu o sa pot niciodata sa scap de ea,dar TREBUIE SA LUPTI,SA LUPTAM pt ceea ce vrem,pt fericirea noastra,nimeni nu ne va trata cu mai mult respect decat cel mult cu cel pe care il avem noi ,fata de noi insine,asa ca ia-ti viata in propriile maini si NU TE DA BATUT!
La mine,aproape a disparut,am mai spus-o si o mai zic,e ceva spectaculos,chiar nu-mi vine sa cred,si saptamana asta am mai facut ceva ce mi-a crescut increderea in mine,am vizualizat ceea ce am vrut sa se intample si s-a intamplat,pt ca avem MULTA putere ,noi suntem la fel de puternici,si la fel de capacitati,de abili ,ca oricare altul,daca nu mai mult,pt ca suntem niste oameni deosebiti,diferiti,sensibili,si asta e un ATU,-ce am vrut sa spun e ca am reusit sa vorbesc la telefon ,pt prima data ,fara sa ma balbai,sau mai bine zis,fara sa-mi fie frica ca ma balbai;eu cred ca totul depinde de cat de frica ne este de balbaiala,de cat de inhibati suntem.
SI am sa iti dau un exemplu,real(nu povesti,vise,cum le zici tu):medicul meu de familie e o femeie,o cheama Silaghi Monica,si e BALBAITA,da;mi-a predat si la scoala postliceala sanitara,si se balbaia,dar nu o interesa,cand facea asta,se uita la noi,cu nonsalanta ,si facea sa un gest ,cum ca -si ce daca?-nu ma afecteaza,si tot timpul era happy.
Deci ,se poate si asa,numai sa vrei,sa-ti impui sa vrei,si sa lupti pt tine,pt fericirea ta,pt ca nimeni nu o va face.Vrei,cand vei fi ,in varsta,sa privesti in urma,si sa-ti para rau de viata pe care ai avut-o?pe care ai ales-o?
nu te lasa,fa-ti prieteni(cei care iti sunt prieteni cu adevarat ,nu se cramponeaza de ”defectul” tau),iesi,descopera-te pe tine;si nu mai vreau sa citesc comentarii de genul asta:)
Salut prieteni. In primul rand, Alex, vreau sa zic ca am citit comentariul tau destul de atent si chiar pot sa zic ca de mult nu am mai citit asa fraze profunde si intense. Iti dau dreptate sau mai bine zis iti dadeam acum ceva timp..acum sincer iti zic ca nu. Omul e facut sa fie un luptator, un campion, trebuie doar sa vrea si sa se implice cat mai mult. Eu sunt bine, foarte bine, diferenta e uriasa de cum eram acum ceva ani si cum sunt acum. Religia mea se cheama „COMBATEREA BALBAIELII”, eu am creat o si sunt mandru de mine si de ce am ajuns pana in prezent. Eu vreau in orice zi sa vorbesc cat e ziua de mare, sa vorbesc muult si sa fiu in centru atentiei. Am ajuns sa fiu genul de om care merge pe principiul „dont care” daca ma aude cineva ca ma balbai sau mai stiu eu ce. Pur si simplu nu mi pasa de ce zice lumea, de ce vorbeste lumea. Simt ca traiesc fiind asa..rar am ajuns sa ma balbai, si chiar si obosit o duc f bine si la 5 dimineata vorbesc fluent..EU pur si simplu vreau sa fiu orator, asta e telul meu, visul meu, obiectivul meu, viata mea. Zilnic ma lupt pt mine sa ajung sa mi indeplinesc visul, si pe zi ce trece simt ca pot si mai mult, simt ca vorbesc si mai bine. Acum ma implic in multe chestii, sunt intervievator la un ONG studentesc si imi place sa fiu cu omul in sala sa l schimb pe toate partile :)). Acum 2 ani sigur nu ma bagam in asa ceva, sigur nu faceam nimic care sa presupuna comunicarea cu oameni straini.. dar acum sunt tatic dragi prieteni..fac promotii, fac sondaje, discut la intalniri cu grupul, ies des la terasa cu prietenii.. Toate astea pt ca am incredere in mine si ca pot si ca am un scop bine definit: SA FIU ORATOR!. Toata lumea poate, trebuie doar sa vrei dinadins, tre sa te scoli mai devreme sa faci exercitii, tre sa te lupti, tre sa vrei sa ai mai multe examene orale ca sa controlezi tu efectiv dialogul cu profesorul. Alex, eu am incredere in tine..daca iti impui un lucru si simti adevarat ca e ceea ce ti doresti, iti zic eu ca in cateva luni o sa vorbesti destul de bine si in ceva mai mult timp chiar sa ajungi asa cum iti doresti. Si eu am avut azi examen, obosit mort, am stat pana la 5 dimineata sa invat, am dormit doar 1h.30 si uite ma, aici, bucuros ca am facut bine si ca am avut un dialog perfect cu profa..un pic de zambit, un pic de puppy eyes, o mica minciunica ca am serviciu si aia a fost :)) (sper si eu la un 5 :)) )
Ma bucur sa aflu ca postarea mea a fost citita cu atentie, ce-i drept nu mi-am cizelat ideile sa ma fac mai bine inteles… Deci, si eu consider ca problema reala in cazul balbaielii e anxietatea, deci e o problema psihologica in primul si primul rand si ca asa cum bine spunea Ciprian trebuie sa ne concentram sa fim cat mai fluenti…ca de tot nimeni nu scapa de ea, stiu bine pentru ca am experimentat si eu momente din astea „miraculoase” cand nu ma puteam balbai. Asta in trecut, in ultimul timp pot vorbi fluent doar daca mentin o stare de calm profund, lucru care evident nu poate fi facut tot timpul.
Rebeca, eu sunt un om fericit in ciuda limitelor mele, pentru ca eu nu sunt doar ce ma vad altii, in mine am libertatea de a fi ceea ce sunt. Am invatat sa ma detasez, sa ma multumesc cu ce am, doar asa am putut scapa de depresie, altfel cine stie daca mai existam azi. Chiar ma pot numi un om fericit pentru ca spre deosebire de multi, eu am probleme doar cu vorbitul nu si cu ganditul. Nu intentionez ca asta sa fie o insulta, sau o remarca aroganta, dar nu putem nega faptul ca multi se pricep sa dea din papagal fara a spune nimic inteligibil. Asadar handicapul meu ma limiteaza doar social, si e un compromis cu care am invatat sa traiesc. Durerile noastre sunt absurde pentru cineva care nu le-a experimentat si pe buna dreptate caci fiecare crede ca suferinta lui e cea mai mare. De fapt suferinta, dupa cum spune buddhismul e doar o atitudine gresita in fata vietii. Practic, e o perceptie deformata asupra unui anumit obstacol, care in cele din urma genereaza frustrari si stari negative care vor accentua si mai tare senzatia de neputinta. In acest mod se inchide cercul vicios in psihicul nostru. Singura scapare e sa iesim din acest cerc, iar asta o poti face lucrand la una din etapele astea. Ideal ar fi sa lucrezi atat la modul in care te raportezi tu la aceasta problema, lucru care va impiedica frustrarea sa-si faca aparitia, cat si la obstacolul in sine, prin diferite tehnici, terapii, si tot setul de asemenea lucruri puse la dispozitia noastra pana in prezent. Psihoterapia cognitiv-comportamentala asta si face, lucreaza atat asupra comportamentului dizadaptativ cat si a cognitiei eronate care il genereaza. In cazul nostru cognitia eronata e un set de convingeri pe care noi le avem la nivel de subconstient, convingeri cumulate din experientele de viata. O experienta neplacuta genereaza o alta, si tot asa. Cu cat experienta e mai neplacuta, cu atat campul unei viitoare experiente e mai restrans si mai posibil sa determine aceeasi neplacere. Practic psihicul nostru isi construieste un sistem de axiome (le zic asa pentru ca desi stim ca sunt false, noi le luam ca adevaruri in subconstient) pe baza caruia actioneaza generand un comportament adaptat situatiei in sine, dar NU adaptat realitatii. Insa realitatea e ceea ce percepem noi, si daca o percepti gresit, in asa realitate traiesti. Deci gandul genereaza comportamentul (adica actul de-a te balbai, anxietatea, evitarea, etc). Comportamentul odata pus in practica si nefiind unul adaptat realitatii va tinde sa intareasca cognitia initiala, facand-o mai puternica. Si tot asa. Probabil acesta este motivul pentru care balbaitii dupa ce trec de o anumita varsta se vindeca cu greu. Realitatea generata de aceste cognitii false e din ce in ce mai credibila in mintea individului, cu atat mai mult cu cat e sustinuta de experiente. Daca te vei duce odata hotarat sa tii un discurs, fiind convins ca nu o sa te balbai, si totusi o s-o faci, data viitoare nu iti vei mai ingadui aceste actiuni, asa ca deja ti-ai mai limitat putin din campul de actiune. Secretul la toata tarasenia asta e ca totusi sa speri, sa crezi, sa faci ceva, orice. Chiar daca te balbai, accepta situatia, nu o schimba. Incearca sa faci abstractie de acest lucru pentru ca e posibil sa dispara. Zic asta pentru ca nu balbaiala in sine ne inhiba ci propriile noastre afecte negative pe care nu le constientizam. Balbaiala e doar varful, ala pe care-l vedem cu totii. Dar odata ce nu-i mai acorzi atentie, practic nu mai alimentezi si tu cercul vicios cu o anxietate suplimentara. Si e posibil ca asa sa se rupa de la sine. Practic inainte sa deschizi gura tu deja stii ce vei face. Te vei balbai…o stie pana si ultimul tau neuron…si ca urmare a acestei credinte, acest lucru se intampla. Simplu, elementar. Si daca remarcati, aici e una din cele mai subtile probleme : emotia negativa e alimentata de pura manifestare a gandului nostru, nu de gandul in sine. Daca vei invata sa ignori manifestarea (faptul ca te balbai) practic nu mai ai nicio temere, vei fi relaxat emotional, iar cognitia eronata se va degrada in timp, nemaifiind sustinuta cu alte „dovezi” din partea realitatii. (observi ca se poate si altfel, iar vechile obisnuite dispar). Cam asta ar fi calea pe care am ales-o eu, sa fiu succint, impacarea cu problema. Si recunosc ca imi e mult mai bine asa, am scapat de o mare parte din problemele pe care mi le-a adus acest lucru.
Ma bucur sa aud ca unii dintre voi ati scapat de acest lucru, nu toti suntem similari, unii au o constitutie emotionala mai fina, altii mai dura, deci aceleasi lucruri nu va functiona la toata lumea, sau va functiona, insa nu la acelasi nivel.
Ma scuzati pentru eventualele greseli de exprimare, faptul ca sunt inconsecvent in idei, insa timpul meu e limitat in aceasta perioada (stressiunea:)) si nu pot aloca mai mult timp pentru a fi mai clar.
O zi buna !
@Alex la ce facultate de medicina esti?unde?
Referitor la vindecare totala de balbaiala.Sunt constienta ca nu se poate scapa , dar crede-ma ca daca ajung la stadiul in care ma balbait NORMAL(am o profa de istorie ,eu cred ca e balbaiata dar are momente cand vorbeste CLAR si alte zile cand se repeta cam des!)
2.Balbaiala pt noi e foarte evidenta.Noi ne da imediat seama cine se balbaie pt ca asa e el si cine nu.Profa de istorie sunt SIGURA defapt ca a suferit si ea de balbaiala DAR cine crezi ca si-a dat seama in 4 ani de asta?!Absolut nimeni!!fie ca se repeta
3.Nici nu pot sa imi urasc la maxim viata , sa ma gandesc la cine stie Doamne Fereste ce!Am o singura viata , nu e nimic sigur dupa , cu balbaiala sau fara trb sa trec prin ea.Am o vara surdo-muta(din cauza unei infectii dupa nastere) .Ea ce-ar trb sa mai faca?!
4.Azi am iesit cu niste colegi ca a fost ziua unei prietene si am vorbit , si nu m-am balbiat DELOC, dar am avut o senzatie ciudata.Cand am vrut sa zic un cuvant ce avea mai multe consoane…l-am zis bine dar , am simtit ca respir ciudat pe cuvant , si cred ca respiratia are un rol vital in balbaiala.
5.Si mie imi e frica de facultate , ce-o sa ma fac la examenele orale.Daca n-as fi avut problema asta as fi dat la drept dar nu ma risc asa de tare.Daca o sa observ o ameliorare aproape de disparitie a balbaielii cu siguranta o sa dau si eu la drept.
@All -Fiecare avem forme diferite de balbaiala.Eu ma balbait atunci cand sunt foarte stresata.In rest , pot sa intreb un strain o chestie , NU MA BALBAI.daca va vine sa credeti ,mai mult cred ca ma balbai cu mama :))) pt ca nu respir cum trebuie.
@Adina
Cea din Bucuresti, UMF generala.
E posibil sa fie cum zici, multi sunt balbaiti dar s-au obisnuit, au invatat metode sa contracareze asta astfel incat sa nu mai sara in ochi. Probabil ei si-au invins emotiile ca astea ne fac sa na balbaim in mod compulsiv, dar mai ramane si obisnuinta, obiceiul, dar cat timp nu e alimentat si de anxietatea aia oribila, poti vorbi omeneste. Sa stii ca nu esti singura care se balbaie mai tare cu parintii decat cu oamenii straini. Si eu la fel, si multi altii ca noi. A explicat Bogdan mai sus de ce e asa. Eu de exemplu pot vorbi cu straini pe strada foarte bine, absolut normal. Cu unii colegi la fel. Problema apare cand sunt ascultat, sau cand se vrea ceva de la mine. Atunci apare problema asta. Deci e un fel de track, practic ma blochez tocmai cand trebuie sa dai ce-i mai bun din mine. Da, are legatura cu respiratia, dar nu respiratia o declanseaza, respiratia e doar mecanismul care pune balbaitul in functiune. Respiram cum respiram tot din cauza stressului. Cand esti stresat organismul trece pe starea de fuga sau lupta, si automat respiratia devine ingreunata, apar bronhospasme, se blocheaza corzile vocale pentru ca sunt tensionati muschii laringelui, si alte corelatii de genul asta.
Referitor la facultate, sa stii ca si medicina cere foarte mult abilitati sociale. In primii doi ani ( eu sunt anul II) peste 75 % din examene sunt orale. La 3 – 4 orale e unul grila, sau sinteza, si oricum nu are aceeasi importanta cu cele orale. Pana si la drept sunt mai multe examene scrise decat aici…Eu planuiesc insa ca dupa facultate sa-mi caut o specialitate de laborator, ceva, cercetare in farmacie, ca tot imi place chimia, ceva ce nu necesita multa interactiune sociala. Ca medic, nu am nicio sansa sa fiu. Problema e ca nu as fi dat la medicina insa s-a agravat problema dupa ce am intrat.
Pai orice masina fara sa-i fie pornit mecanismul nu merge.Daca am bloca mecanismul care e respiratia ne-am balbai muult mai putin.eu astept proba orala la engleza de marti , si dupa spun ce efect a avut respiratia si stresul.
N-am stiut ca medicina are chiar asa de mult examene orale.Ma asteptam pe la drept sau cel putin facultatile jurnalism sa aiba asa..
N-AI Idee dc sa agravat dupa ce ai intrat?
Mai in toate domeniile se cer azi abilitati de comunicare. Nu, nu am idee. Probabil e si faptul ca pana la facultate am trait intr-un glob de sticla, am fost la un liceu de top, altfel de oameni, iar in facultate am intalnit mentalitati mult diferite. Si nu am putut sa-mi fac prieteni din aceasta cauza. Am incercat la inceput, apoi m-am lasat pagubas. Probabil faptul ca m-am izolat a agravat totul.
Si esti sigur ca ai facut lucrul bun?Nu de alta , dar mereu trebuie incercat.
Nu cred ca balbaiala incurca asa de mult , chiar si in prietenie..Pana pe la liceu eram si eu mai altfel , dar de 4 ani mi-am dat seama ca pot incerca sa discut cu oamenii , fiecare se mai balbaie de 2 ori intr-o conversatie ,nu e capat de lume.
Eu m-am saturat sa-mi las balbaiala sa ma”conduca”.Dupa ce scap de stresul bacului vreau sa fac niste legaturi cu unii oameni pe care i-am evitat tocmai ca sa nu par”ciudata” ca ma balbai.Si ce?! e normal doar ca la mine e mai des
Sper sa nu mi se schmbe gandirea asta in facultate, am avut diferite tipuri de persoane (zic eu) si am reusit sa ma descurc cat de cat ok.
Altii au probleme mai grave , trebuie sa ma descurc cu asta. 🙂
Stiu ca pare ciudat exemplul , dar pe mine m-a ambitionat tare in ultimul timp chiar discursul regelui(Adevaratul discurs).george vi-lea.
Omul a trb sa fie si rege si mai ales in perioada razboiului.!!cred ca e cea mai mare presiune pe care a putut-o avea un om balbait.
Consider ca trebuie mereu sa te lupti, nu sa te lasi pagubas. Asa m am gandit si eu cand am dat la inginerie ca nu o sa am f mult de vorbit, ca o sa comunic foarte rar, dialog redus etc. Asa o fi dar acum imi dau seama ca aceasta comunicare e vitala in orice domeniu, trebuie sa comunici, nu tre sa stai „pitit” intr un ungher si sa asculti si doar sa afirmi sau sa infirmi ceva..trebuie sa te implici. Personal, acum, ma implic in orice si chiar imi plac examenele orale, stiu ca doar asa o sa scap de balbaiala, daca mi infrunt temerile si emotiile.Trebuie sa vrei ca sa obtii lucrul acesta, nu lasa balbaiala sa decida pt tine. Multa bafta in continuare prieteni
Alex,
Stii la ce ma gandeam?ca sa scapi din starea asta de izolare ,in care esti,si care,parerea mea,nu prea iti face bine,(suntem facuti sa socializam,sa avem prieteni) ai putea sa-ti pui niste intrebari ,cu privire la tine,la ce faci,si daca ,ti se pare,ca ar fi relevant,si bun ,pt tine ,sa faci,sau sa schimbi ceva:
1.cum arati(fizic)?esti atragator,te simti bine in pielea ta,te simti un baiat frumos?eu cred ca asta e foarte important pt modul in care ne simtim,pt respectul pe care-l avem fata de noi insine;iar daca poti sa imbunatatesti ceva,nu ezita
2.cum stai cu dragostea?:)ai prietena?si asta ,cred eu,ca e foarte important,daca nu decisiv,vital,fata de cum gandim,actionam,suntem fericiti ,daca oferim iubire,si bineinteles,si mai fericiti ,cand primim
3.faci sport regulat?stii ,cred,ca stii,
foarte bine,ca atunci cand facem sport,se elibereaza serotonina,raspunzatoare de starea de bine,de fericire
4.credinta in Dumnezeu(religiozitatea), are un rol vital in felul nostru de a fii(acest aspect nu l-as pune pe ultimul loc,ci pe primul in viata mea)
Sper ca iti va folosi ce am scris;
FII FERICIT!
🙂
Am dat si la engleza a fost foarte bine!!
De acum incerc sa ma pun in situatii cand trb sa vb doar eu , trebuie sa reduc la minim tulburarea asta . 🙂
Alex,
Am citit postarile tale si am ramas oarecum socata. Pot spune ca gandesc la fel ca tine, ceea ce nu e tocmai foarte bine :)). Am facut de curand o prostie care, oarecum m-a marcat: am luat inaintea unui examen 3 pastile de Xanax(ceea ce ai spus ca ai facut si tu). Pot spune ca nu m-am balbait deloc in timpul examenului oral, desi nu prea stiam pe ce lume ma aflu, nu aveam deloc emotii, practic eram drogata. Nu sunt deloc mandra de ceea ce am facut si imi vine sa urlu cand vad cat de usor le este unora sa vorbeasca, iar, mie, care am atatea de spus, imi este atat de greu. Viata e atat de nedreapta. As avea multe de zis, dar, din pacate, si eu ma confrunt cu stresiunea. Alex, daca vrei si iti face placere, lasa-mi id-ul tau sa vorbim mai mult. O seara frumoasa!
Salut prieteni.Observ ca incepe sa se populeze blogul si asta ma face sa ma simt foarte fericit. Voi cum mai sunteti? Propun sa scriem pe blog momentele excelente in care am infruntat balbaiala si am iesit invingatori. Sunt sigur ca multi dintre noi, citind viitoarele comentarii cu privire la acest lucru or sa castige mult mai multa incredere in ei, poate chiar o sa zambiti cand o sa vedeti ca se poate, ca totul e posibil si chiar ca o sa putem ajunge sa fim asa cum ne dorim.Si o conferinta pe messenger ar fi o idee destul de buna giurgea.madalin@yahoo.com este id ul meu :).Va doresc sa luptati in permanenta si sa fiti constienti ca puteti invinge.
Eu am spus ce aveam de spus. Daca ar fi fost usor sa ma schimb, o faceam. Sfaturile voastre sunt bune, le cunosc, dar nu-mi sunt de folos. Nimic nu-mi mai este. Sunt logonevrotic de multa vreme. Nu e doar balbaiala, daca intelegeti. La mine balbaiala e o mica parte din handicapul meu.
@Rebeca :
1) Nu stiu cum arat, altii ma plac, mie nu-mi pasa.
2) Nu, nu am, nici nu ma intereseaza acest aspect. In ceea ce ma priveste dragostea e un schimb, schimb pe care eu nu sunt capabil sa-l intretin. Punct.
3) Nu fac sport neaparat, obisnuiesc sa merg pe jos, uneori cu bicicleta, nu sunt nici activ, nici sedentar.
4) Chiar nu ma intereseaza religiozitatea. Nu am nevoie de dogme, canoane ca sa imi cunosc singur sensul in viata.
Nu ma ocup de iluzii, eu lupt si iau doar solutii realiste, nu caut salvari in lucruri exterioare si abstracte gen religie, iubire, si altele.
@Ada : Daca consideri ca nu e bine sa gandesti ca mine, atunci nu pricep la ce ai nevoie sa discuti cu mine, tot ce-ti pot spune eu nu te-ar multumi. As da id-ul meu, dar din pacate imi cuprinde numele. Lasa-l tu daca poti.
Si toate acestea fiind spuse, eu ma retrag. Terapia de grup nu e pentru individualisti frustrati ca mine. Sa fiti fericiti.
Hai ca-l las totusi : YM : buciu_petre@yahoo.com
Hey prieteni,
eu de maine incep practica (voluntariatul) la spital,si sper ca dupa,sa-mi gasesc ceva de lucru;asa ca toata vara voi fi ocupata-dar imi dau si eu id-ul si va adaug pe voi in lista mea,daca vreti sa-mi dati accept.
am decis sa -mi iau viata in proprrile maini,sa nu stau la o parte,cu bratele incrucisate si sa astept-ce?sa ploua fericire din cer?-nu
noi decidem daca suntem sau nu
si tot maine(luni) pun prima mea comanda la oriflame-sunt atat de entuziasmata!si stiu ca totul va fii bine,chiar daca nu va fii usor(ma refer la lunile astea de voluntariat)
@Alex-iti vreau doar binele,cred ca ti-ai dat seama;dar daca tu esti fericit asa cum esti acum,e foarte bine-tot ceea ce conteaza e sa fii bine,sa te accepti asa cum esti,sa fii fericit.
id-ul meu e pdanirebe@yahoo.com
numai bine
pa
Rebeca,
Ma bucur mult ca incepi voluntariatul. In felul asta iti ocupi timpul cu ceva si te faci utila, ceea ce iti va provoca un sentiment de multumire. Sper ca ai clienti cu Oriflame-ul si esti multumita de comisionul oferit de ei. Si eu sunt consultant la Oriflame si-ti pot spune ca, desi am strans multe produse de-ale lor, sunt ft incantata de ele. Am citit si comentariile tale anterioare si-mi place mult modul tau de gandire, esti foarte optimista, ceea ce-ti va aduce numai avantaje. Sper ca nu vei parasi blog-ul prea curand, asa cum a facut Bogdan…..desi nu e mare activitate aici, am observat ca in ultima vreme au aparut tot mai multe persoane noi de la care avem ce invata. Ai grija de tine si sper sa ne „auzim” cat de curand !!!
nu stiu de ce nu pot trimite commentul pe care l-am scris
sper sa se rezolve curand
Salut,
Nu parasesc nici un blog,pt ca in primul rand ma simt bine cand ”ma descarc” cuiva,si stiu ca e cineva ”dincolo” caruia ii pasa de ce simt eu pt ca si acea persoana trece prin starea asta,cunoaste suferinta mea;si ,in al doilea rand ,stiu ca sunt multe persoane care au nevoie de ajutor,si nu le intorc spatele,chiar daca ajutorul pe care il pot eu oferi e infim-din mic,se face mare?nu?
da,sunt optimista,radiez de bucurie in fiecare zi,si stii de ce,Ada?
pt ca am scapat de FRICA,adica de fricile,care ma bantuiau,ma paralizau,pur si simplu;simt ca sunt puternica,ca-mi pot face viata frumoasa,sa merite sa fie traita,in fiecare zi.
Iar cu Oriflame-ul ,e cam greu,ca orice inceput,ma sraduiesc acum sa adun de 150 lei,ca sa prind campania asta de vara,cu cadourile alea-stii tu,ca si tu esti reprezentant;ii ziceam intr-o zi la o fata,daca vrea sa se uite prin catalog,si stii ce mi-a raspuns?ca ,daca i le dau pe gratis,ea cumpara!cata nesimtire!dar,mie imi plac produsele,mai iau eu pt mine;asta e,deocamdata.
numai bine pa pa
Ciprian,ce faci,dormi?
Sunt aici rebeca, doar ca in ultima vreme am avut multe probleme pe cap si ce-i drept nu am fost prea activ pe blog, desi iti garantez ca citesc commenturile zilnic, fiindca le primesc pe telefon. Va multumesc ca va sprijiniti unii pe ceilalti si va promit ca in scurt timp am sa vin cu o postare noua! Ciao
mi-au dat lacrimile, am si eu aceeasi problema, din pacate… sau stati… nu din pacate, asa a fost sa fie, asta e, asa a vrut dumnezeu, am reusit sa trec peste, sa nu ma mai gandes ca e un defect, si cred ca prima faza spre vindecare e sa poti constientiza ca asa esti tu , sa nu iti mai fie rusine cu tine si de tine, sa nu te mai gandesti cateva secunde la primul cuvant care trebuie sa-l spui, cand vorbsti gandeste-te la o apa acare curge, un rau de neoprit, o roata de masina ce se invarte, ea nu se opreste, nici tu nu te opri, asculta in fiecare seara muzica la casti de relexare, fa-ti un iubit/iubeita care sa te accepte cu acest defect si crede-ma ca daca acum zici ca cine ar sta cu tine gresesti, incerca si vei reusi, pune-ti in valoare alte atuuri ale tale cund e vorba de agatat, spune-i de la inceput: da sunt balbait si nu mie rusine, daca te iubeste cu adevarat nu va fi nici o problema, din contra te va iubi mai mult pentru sinceritatea ta si pentru puterea de a spune asta, ai sa vezi ca dupa ce o sa ai sentimantul de iubire instalat in mintea ta cel de balbaiala va trece pe locul doi, in concluzia: luati-va gandul ca suntei balbaiti, ganditi-va la cu toptul altceva cand vorbiti, la inceput e foarte greu, mai greu ca si cant te-ai lasa de fumat dar cu timpul vei reusi, asta e primul pas spre ameliorare ca vindecare inca nu este, nimeni nu s-a vindecat complet de balbaiala mai ales daca a trecut de 20 de ani, deci curaj, liniste, stapanire de sine, iubire si discutati cu cine vrea sa va asculte despre asta, descarcarea e bine venita, bafta la toti 😉
Eu cred ca toti am reusi sa depasim acesta piedica din viata noastra . Dar noua ne este frika ca o sa ne balbaim si balbaismul pune stapanire pe noi ,si o sa ne balbaim .