Salut,
Cum oare putem comunica intre noi atat de bine incat sa putem spune ca suntem o adevarata comunitate?!. Astazi vreau sa va prezint cifre si sa va propun niste schimbari. Acest blog nu are un trafic extrem de mare , insa tinand cont ca doar 1 % din populatia Romaniei sufera de aceasta afectiune ,cu mandrie va anunt ca ne apropiem de 10 000 de vizualizari , mai exact avem pana in acest moment avem circa 9,584 de „curiosi”. Cea mai aglomerata zi a fost 13 februarie 2011, cu 78 de vizitatori unici… Valentines Day`s v-a cam pus pe ganduri, dar stiu ca majoritatea v-ati descurcat bine ! Trecand peste asta, vrea sa imi transmit aprecierile mele catre Rebeca , care are 46 de postari pana acum , dar si ceilalti precum Bogdan, Alina si George, Alex si ceilalti care au contribuit cu sfaturi valoroase care, cu siguranta au fost de ajutor multor persoane. Va multumesc pentru sprijin , si daca am sarit peste cineva va rog sa ma iertati.
Tot din categoria „cifre” ,postarea, „O zi obisnuita” a avut cele mai multe commenturi din totalul de cela 14 postari , mai exact 104. Aici ati inceput sa comunicati eficient intre voi chiar daca unii dintre voi s-au suparat ca nu am intervenit de fiecare data !
Din categoria, cum a fost descoperit acest blog, va prezint cateva search-uri pe care le-ati facut pe google : „leac pentru balbaiala” ; „exercitii pentru balbaiala”; „tratarea balbaielii la adulti”, „exercitii pentru respiratie”..si multe altele. Pe scurt , am bucur ca ati ajuns aici !
Majoritatea traficului a fost facut de catre romani, cu mici exceptii , si anume cateva persoane din SUA care au accesat in nenumarate randuri informatii , in principal despre cartea The stuttering Therapy, pe care i-am ajutat cu mare drag, trimitandu-le varianta in lb. engleza. Cam atat despre cifre, daca va intereseaza mai mult astept solicitari din partea voastra!
In continuarea aceste experiente, doresc sa fim omniprezenti , sa cream o adevarata comunitate, asa cum exista in statele dezvoltate. Ca sa fim „in ton cu cerintele atuale” voi creea o pagina de facebook dedicata acestui blog. Vom publica articole utile si extrem de interesante, vom comunica mai eficient si vom avea legaturi directe cu site-urile externe de specialitate. Fiecare isi va putea exprima parerea liber, va avea acces la toate informatiile. Totodata , voi publica interviuri cu persoane importante care au un cuvant de spus in aceasta activitate. Interviuri doresc sa fac cu orice persoana este disponibila sa comunice in acest sens deci, … astept doritori!
Cam atat deocamdata , am sa revin cu mai multe detalii zilele urmatoare, cat se poate de curand!
Numai bine!
Ciprian
Blogul lui Ciprian 
Buna!
In sfarsit!Eu nu m-am suparat ca nu ai postat,nu ai dat feedback la commenturi;pur si simplu eram confuza,putin dezamagita ca nu prea erai ”interesat”-pt ca e blogul tau.
Bine ar fi sa ne comportam ca o adevarata comunitate,cum zici tu,sa punem mai mult interes,sa comunicam,pt ca la urma urmei ,pt noi o facem,dar…nu stiu…bine ar fi.
Ma simt flatata pt ca sunt ”in top”,sunt cea care a postat cel mai mult!Si ,sunt incantata ca am ocazia sa cunosc niste oameni minunati.
Numai bine
pa pa
Am sa fiu mai activ de acum incolo , promit! 😛
Salut. Am si eu aceeasi problema. Balbism.
Am 30 de ani si viata mea e varza.
Am terminat un liceu bun din Bucuresti unde am intalnit destule obstacole, mai mult in ceea ce priveste colegii si mai putin profesorii.
Am terminat UPB, unde problemele s-au accentuat avand in vedere ca o serie are peste 60 persoane. Pe specializare s-au mai domolit lucrurile pentru ca incepusem sa ne cunoastem intre noi.
Nu pot spune ca am ramas cu prieteni dupa facultate, ci cu un prieten. Cam putin…
Am fost la interviuri pt un job , dar avand in vedere specializarea, e destul de dificil de gasit un job pe domeniu. Balbismul ma trada mereu , oamenii mai strambau din nas, mai o grimasa si la sfarsit acelasi raspuns : va sunam noi…
Nu am acceptat sa ma bag la joburi gen hypermarketuri sau fastfooduri etc… nu pot. Nu am terminat o facultate de stat ca sa ajung sa lucrez in Real sau ceva de genul.
M-am gandit la alte domenii , dar peste tot se cere comunicare,
Colectiv nu e o problema, ma descurc intr-un fel sau altul. Dar daca ar fi sa vb cu un client probabil m-as face de rusine.
Cu fetele iar e un esec total. Am avut o relatie lunga de peste 6 ani, inceputa din facultate. Dupa 5 ani aveam sa aflu ca respectiva fata abia atunci observase problema mea ( lol ). Ea avand familia in spatele ei + noul colectiv al ei de la munca, eu avand problema mea + fara job s-a dus totul de rapa. Ea spunea pe de o parte sa-mi caut de munca si pe alta parte imi zicea ca-s defect. M-am inhibat total. Nu era ea fata perfecta, dar o iubeam si nu puteam sa ripostez pt ca bunul simt ma obliga ca inainte sa ma uit in curtea ei, sa vad rahatul din curtea mea. Iar eu … sunt defect. E realitatea. Ma lovesc de ea cand nu ma astept.
Partea cu jobul am rezolvat-o relativ, in sensul ca am un venit. Dar nu e job propriu zis, in nomenclatorul de meserii.
Ea nu accepta ceea ce fac, nu m-a incurajat niciodata. Ea ma vrea intr-un birou 8 ore. Si eu ma vreau tot pe acolo, dar cand vad ca ceva nu merge, primul lucru care imi vine in minte este sa ma adaptez. Intr-un fel sau altul….
Nici mie nu-mi convine ca nu am asigurare de sanatate, sau ca nu am vechime pt pensie sau ca „muncesc de acasa”. Am tot asteptat ca poate pica ceva cu vreo pila, dar nimic.
Cred ca am fost cam al 3-lea pe sectie ca medie si totusi sunt in situatia in care sunt.
Mental sunt puternic. Am trecut peste toate rautatile celor din jur, ma accept asa cum sunt, dar am o varsta si lipseste ceva din viata mea. Vreau si eu ca orice om o familie, o fata care atunci cand am nevoie sa ma sprijin pe umarul ei sa fie acolo. Am momente, 1-2 max pe an cand toata forta pe care o am in interior, toata dorinta de a reusi, totul se prabuseste si ma deprim f rau. Norocul meu e ca-s putine momentele astea. Reazlizez situatia in care sunt si efectiv ma lasa nervii si intru intr-o stare nasoala pt cateva zile.
Faptul ca nu am job nu e o tragedie (inca), pt ca ma desurc, la limita, dar mereu am avut obstacole si le-am depasit. Ce ma seaca din ce mai mult e lipsa unei iubite. Nu-mi vad viitorul fara o familie. Oglinda unui barbat e familia lui. Nu jobul, nu cum arata, nu ce prieteni are.
Viata sociala nu am. Ies cu prietenii la o bere, mai mergem la un gratar, dar atat. Bine, nici nu pun mare pret pe asta. Prefer sa vad un film acasa tras de pe net, decat la cinema unde-mi sufla melteanu’ din spate seminte in cap, sau 2-3 vorbesc la telefon si alt 2-3 in timpul filmului isi povestesc ziua de munca.
Prefer sa ies la o bere cu 2-3 prieteni si sa vorbesc tot felul de tampenii decat sa ies cu 5-6 amici si sa vorbesc banalitati si sa ma pierd in clisee.
Ma adaptez si la asta daca e nevoie, dar pana acolo lipseste partea feminina. Ce sa fac ? Dati-mi idei. Accept orice sfat. Partea cu gasitul unei fete e o pb, si partea ca respectiva sa ma accepte sunt problemele. Ce fata isi doreste unul ca mine ?
Nu-s Fat Frumos, dar nici cel mai urat din lume. Simtul umorului il am dezvoltat slava Domnului. Daca ma poticnesc la 2-3 cuvinte pana sa aiba fata respectiva timpul sa ma cunoasca… parca vad ca baga o grimasa pe fata si apoi un zambet fals.
Si in momentul ala ma voi simti prost. Si degeaba sunt eu baiat bun si sufletist …
Sfaturi ? Pareri ? Idei ? Orice e binevenit. Chiar si de la fete cu aceeasi problema.
Ah, si daca imi poate da si mie cineva cartea care a tradus-o adminul ar fi super. De un tratament 100% banuiesc ca nu se poate vorbi, dar macar sunt dispus sa incerc orice.
mail : megavex@yahoo.com
Am descoperit si eu blogul acesta recent si vad ca sunt multe persoane. Daca aveti sfaturi si nu vreti sa scrieti aici, da-ti mail sau mess. Raspund sigur. Nu-s antisocial :))
a ajuns ce am scris ?
Buna,
Acum am citit commentul de mai sus(nu stiu cum te cheama);si eu am tot varsta ta,si,da ,gasirea perechii e o problema,care-ti da multa bataie de cap;singurul gand care-mi vine in minte e sa nu te lasi,sa cauti;fata care e pt tine,o sa te accepte asa cum esti,si o sa te iubeasca.
Chiar ma bucur ca esti bine(mental),esti puternic,ai un venit(ai speranta in mai bine),si ma bucur ca ”te-am cunoscut”
Mai vorbim
pa pa
Vreau si eu cartea tradusa de admin.
De mine nu stiu ce sa mai spun.E vara , vara ies numai cu prietenii si nu , nu ma balbai.am vazut ca in ultimul timp cam deloc..insa as vrea sa ma tina asa si cand incep facultatea
Vreau sa stau la camin sa am si mai mult de comunicat.Refuz sa raman asa cum sunt.
Abia astept sa incep faculta sa vad cum o sa fie totul.Am fost odata la sormea la servici si-a fost foarte bine in sensul ca am raspuns ok tuturor intrebarilor
@Megavex.Nu renunta.Profita de orice ocazie pt job sau viata sentimentala.
Buna Adina,
Ti-am trimis cartea pe mail.
Ciprian
Buna, am aceeasi problema si ma regasesc in toate povestile voastre…
Buna Ranya,
Bine ai venit pe blog!
Asteptam sa ne scrii povestea ta
Ciprian
Va salut pe toti.
Am dat de acest blog intrand sa caut cate ceva despre posibile metode folosite impotriva balbaielii.
Nu pentru mine, din fericire, cautam pentru altcineva.
Am tot citit comentariile si, intr-adevar, aveti dreptate sa va simtiti asa. Problema e ca citind cate ceva din cartea propusa de voi si aceasta metoda – air flow – mi-am dat seama, prin analogie, ca eu asa am scapat de balbaiala.
Da, si eu am avut asemenea probleme cand eram copil si, apoi, in liceu.
Acum am peste 40 de ani si citind aceste lucruri mi-am adus aminte de adolescenta si de momentele penibile de atunci.
Ce m-a frapat este metoda asta care, vrand-nevrand, am aplicat-o cand am facut armata, pe vremea lui Ceausescu. De ce spun asta? Pentru ca atunci am FOST OBLIGAT sa strig foarte tare. Si nu numai asta dar erau si unele cuvinte la care eu, de obicei, ma blocam.
Eu nu eram obisnuit sa vorbesc cursiv, d-apai sa strig, dar atunci am fost obligat de imprejurari sa-mi dezvolt timbrul vocal si capacitatea de a ridica glasul atunci cand trebuia.
Ca sa reusim asta, locotenentul ne-a obligat pe toti noii incorporati sa facem exercitii de salut cu voce tare, strigata.
Nu am realizat atunci dar dupa ceva timp mi-am dat seama ca ma blocam din ce in ce mai putin si nu stiam care-i motivul.
Citind acum, aici, de aceasta tehnica, am facut legatura cu ce mi s-a intamplat mie in armata, cand a trebuit sa strig la comanda, deci sa-mi „desclestez” corzile vocale in mod violent, pentru ca ele erau blocate dar, in acelasi timp, trebuiau sa scoata si sunete puternice.
Imi aduc aminte ca eram emotiv tocmai pentru ca nu puteam sa ma exprim cum vroiam eu si aveam probleme mari in liceu daca trebuia sa vorbesc in clasa.
Dupa experienta petrecuta in armata, vazand ca mi-a trecut balbaiala aproape de tot, mi-am mai revenit si din punct de vedere emotional si, dupa aceea perioada, au fost foarte rare momentele cand mi se parea ca ma blochez. (intelegeti subtilitatea, am spus: mi se parea…)
Credeti-ma, eram un caz disperat (d.p.m.d.v.) iar acum ma simt foarte bine, deci, SE POATE.
Gandindu-ma la aceea perioada, si analizand situatia la rece, faptul ca am reusit sa ma blochez din ce in ce mai putin imi dadea din ce in ce mai multa incredere in mine.
Acum pot sa vorbesc fara probleme cu oricine.
Si ca sa va dati seama de progresul obtinut pot sa va spun ca acum vreo 8-10 ani am vorbit la o nunta, la microfon, in fatza tuturor nuntasilor care ma ascultau (pentru ca eram nash) FARA NICI O PROBLEMA.
Pentru mine a fost ceva extraordinar acel moment deoarece, dupa multi ani, am avut confirmarea ca am scapat de problema pe care o aveam.
Am incercat sa va povestesc, pe scurt, problema mea, tocmai pentru ca mi-am dat seama ca aveti nevoie de un sfat practic, care a functionat la o persoana, si/sau de un exemplu cu happy end. 😉
Cipriane, trimite-mi te rog si mie fisierul cu cartea tradusa ca sa o dau celui interesat si, apoi, sa-i povestesc cum am scapat eu de aceasta problema.
Daca aveti nevoie de alte lamuriri intrebati-ma aici, ca o sa mai intru cateodata sa va citesc.
Numai bine la toti.
Salut,
Ma bucur mult ca ne-ai impartasit experinenta ta. Consider ca merita incercat, Demostene ar fi de acord cu noi daca ar mai trai. Probabil vorbitul cu voce tare cu o tonalitate sobra iti induce in subcontient ca poti face asta si frustrarea faptului ca te balbai scade pana la minim. Increderea de sine creste si uite la ce rezultate se poate ajunge.
Multumesc inca o data, daca simti nevoia sa adaugi ceva, nu ezita!
Numai bine,
Ciprian
Buna,
Ce mai faceti voi?…cam ”liniste” pe aici,probabil, cand incepe scoala o sa reinceapa activitatea:))
Eu, azi am avut ultima zi de practica; a fost o vara foarte, foarte lunga pt mine,si grea, dar a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea.A fost ceva nou pt mine, experienta asta, faptul ca am iesit din casa, din monotonie, am cunoscut oameni noi, unii mai interesanti, altii mai putin…dar, cel mai super, a fost ca m-am simtit utila,si ceva ce m-a surprins si mi-a placut foarte mult a fost si este ca multi din colectivul de la spital si-au descarcat sufletul, pasurile, visele, problemele cu care se confrunta, si cred ca am stiut sa-i ascult, si sa le dau un sfat, ceva folositor;dar,mai mult ,cred ca ,oamenii din ziua de azi au nevoie de cineva care sa se opreasca din ”viteza”,si sa-i asculte,..doar atat sa simta ca cuiva ii pasa:-))
Acum am inceput scoala-fiul meu e clasa 1,fetita grupa mica la gradinita-si nu prea am timp de altceva,-dar sincer , mi-ar place sa lucrez undeva…cine stie ce imi rezerva viitorul?:))
va pup,numai bine
Va recomand
http://www.mnsu.edu/comdis/isad16/isadcon16.html
Eu am citit printre alte prezentari
http://www.mnsu.edu/comdis/isad16/papers/body16.html
si e grozav ca poti pune intrebari si primesti raspuns asa online, in scris.
Dureaza pana pe 22 oct.
Si situl asta mi s-a parut folositor:
http://www.stutteringhelp.org/basic-research
Multumim Carmen!
Referitor la ce ai scris „Oricum terapia pentru copii este foarte putina si se bazeaza si pe unele exercitii din terapia pentru adulti” despre (https://scapadebalbaiala.files.wordpress.com/2010/10/comprehensive-stuttering-therapy2.pdf)
Nu se bazeaza neaparat pe adulti ci pe logica si pe experienta. E putin scris dar vital. Daca as fi citit asta acum o luna nu eram in criza acum cu fiul meu. Logopedul (neexperimentat cu copiii) a testat pe el o metoda indirecta (Palin PCI) si a tinut ea sa insiste sa ii spuna de fiecare ca „nu-i nimic daca sar cuvintele in gura”, pentru ca asa scrie la carte. In plus puiul s-a si vazut si auzit jucandu-se cu noi in filmari… (din nou, metoda!)… ideea e ca brusc si-a dat seama… si de atunci s-a declansat ceva in el si nu mai are deloc fluenta…
Ma gandesc sa nu-l mai duc si sa-l las sa uite totul… o sa vad. Inca mai sunt sanse la 3-4 ani. Uneori as vrea sa fiu in tara si sa am libertatea sa cunosc si sa aleg medicii, avantaje si dezavantaje cu statul asta afara…
Iti apreciez initiativa cu blogul si cu straduinta ta si multumesc pentru tot ce ai impartasit aici!
Ciprian, citisem oare undeva intr-o postare de-a ta dorinta de a deschide un forum? Sau am citit atatea in ultimele saptamani ca nici eu nu mai stiu exact.
Dar imi place
http://forum-begaiement.fr/forum.html?sid=825617e4a6568a3e72857f55610acab6
Cum ar fi sa existe asa un forum in romana?
Bunza ziua.as dori si eu aceasta carte tradusa daca se poate,as fi foarte recunoscator.
Ciprian daca t rog trimitemi si mie cartea tradusa,am fost candva la logoped si chiar ma ajutat,dar nu am continuat sa fac exercitiile care mi lea zis si acuma as vrea sa ma apuc din nou de ele dar mam mutat din oras si nu mai pot sa iau legatura cu ea si nu mai tin minte exact cum erau,poate le gasesc in carte,cjiar mau ajutat,t rog f mult sa imi tirmiti si mie cartea(tody9229@yahoo.com)am sa revin cu comentarii in data ce o citesc poate imi amintesc niste exercitii care mi-au fost foarte utile.Multumesc anticipat.
Salutare Ciprian! Numele meu este Adrian si din ce am vazut si mai sus toata lumea recomanda aceasta carte ptr balbaiala!nu eu sunt cel cu pricina ci prietena mea si vreau sa fac tot ce imi sta in putinta sa o ajut sa nu mai fii asa constransa de faptul ca e balbaita si as vrea sa te rog sa imi dai si mie cartea daca se poate, te rog!! fiindca fiecare ajutor in plus nu face decat sa ne rezolve aceasta problema ! am sa revin cu alte informatii folositoare.Multumesc si astept cartea! O seara faina tuturor!
Simona
Vă rog să-mi trimite-ți și mie cartea.
Salutare cred ca si eu fac parte din ce 10000 de suferinzi,acum am descoperit si eu blogul,este ok si sa o tineti tot asa.
Sa dea domnul sa scapam intro zi de defectul asta timpit
Si asi avea si eu o rugaminte,daca se poate sa-mi trimiteti si mie cartea aia tradusa pe mail in format electronic
Mai vorbim
MUltumesc anticipat
Cristi
Scuze am uitat sa las adresa
cristian.ro_23@yahoo.com
Buna! Si eu ma lupt cu aceeasi problema ca si voi! As dori sa discut cu voi despre acest ”defect”, Astept raspunsurile voastre! O zi buna!
salut!, mai e cineva activ pe blog?